Unde exista greseala si pacat, exista si premisele iertarii, ale impacarii, altfel spus, ale biruintei iubirii. Noi ne-am obisnuit ca un pacat sa dea nastere doar la dezbinare, la alte pacate etc. Mantuitorul ne arata ca desi suntem supusi greselii, desi nu exista om fara de pacat, totusi, cerand si oferind iertare, putem fi izbaviti de povara raului.
Nu cunoastem ce mare dar face Dumnezeu omului sub chipul iertarii... A ierta este prin excelenta un act dumnezeiesc. Dar Dumnezeu ne cheama pe toti la asemanarea cu Sine, ca iertand sa ne aratam dumnezei dupa har. De aceea ne si indeamna Domnul sa iertam de "saptezeci de ori cate sapte", ca sa cunoastem ca fara experienta iertarii nu se poate pune inceput mantuirii sufletului nostru.
|