Citat:
Īn prealabil postat de timeea89
Sunt asa deznadajduita... Am ales si eu, ca tot omu' un domeniu in care sa lucrez mai tarziu, nu stiu daca-i bine, nu stiu daca-i rau, dar trebuia sa aleg. Pentru aceasa fac studii, si in loc de incurajare am auzit care mai de care cu pareri: unii spun ca e frums ce fac, altii ca o sa-mi pierd sufletu, altii, mai rau, isi bateau joc de mine cand invatam pentru olimpiade ca am pe "sfanta psihologie" si sa-i transmit o injuratura profesorului (precizez ca nu avea legatura cu continutul, ca nu stia ce invat, pentru a zice ca l-a deranjat ceva anume)... Cred ca in orice domeniu putem alege sa fim crestini sau sa ne pierdem, de ce trebuie sa aud asemenea reactii?
Oamenii care zic acestea nu-si dau seama de impactul pe care cuvintele il pot avea, se pot transforma in obsesii sau te pot impinge in deznadejde. Sunt acei oameni care or sa-ti spuna si ca stiinta e pacat, ca stiinta zice ca nu exista Dumnezeu...Va spun sigur ca un bun om de stiinta nu va putea spune NICIODATA ca Dumnezeu nu exista!!! Macar pentru simplul fapt ca acest lucru nu e demonstrabil, ceea ce se cere pentru o concluzie stiintifica.
Ma simt pierduta intre atatea pareri, cum stiu cine are dreptate si cine nu...
|
Daca e sa o luam asa nu mai studiem nimic si nu mai practicam nici-o meserie. Dar daca toti am fi calugari si maicute ce am face? Stai linistita si psihologia exista cu un scop si are rolul ei. O vad utila si avem nevoie de ea. Orice om normal si indiferent cu se ocupa admite asta. Si apoi e pacat ca il ajuti pe om sa treaca peste o depresie si sa nu se sinucida? Din contra ii faci un bine. Sa nu uitam ca Dumnezeu lucreaza prin oameni, deci si prin psihologi.