Citat:
În prealabil postat de ioanna
Cel ce se pocaieste nu inceteaza sa ceara darul lacrimilor, ce inmoaie inima, desface pacatul si reduce fiinta la starea apei botezului. Poate de aceea unele adunari penticostale cauta mult aceasta harisma a afectiunii, desi uneori nu lasa senzatia unui tanguit sincer, ci mai degraba o durere contrafacuta si asta pentru ca sunt tributari mentalitatii ca penitenta trebuie musai exprimata printr-o plangere acompaniata de tipete puternice si vaite, ca la vechii evrei, ce se exteriorizau puternic rupandu-si hainele. Insa nu toti penticostalii se manifesta asa. Cat priveste exorcizarea sau ce au facut acolo ... no comment.
|
Aceste manifestari nu sunt firesti, omenesti, aceste manifestari apar doar cand vine ceea ce ai numesc "duhul", "harul". Adica atunci cand intra intr-un fel de transa. Daca ai vazut documentare cu diverse practici din alte religii, cand persoana sau persoanele respective intra in transa, sunt manifestari ca acolo. Chiar si la catolici, care au relatat mai detaliat despre exorcizari si manifestarile persoanelor carora se faceau exorcizarile, nu de putine ori acestia vorbeau si in "limbi", vorbeau o limba necunoscuta sau o limba veche. De aceea si cand au aparut, la inceputul secolului XX, cei din alte culte protestante aveau aceasta imagine despre penticostali.