Citat:
În prealabil postat de tigerAvalo9
Nu am vrut niciodata sa ma calugaresc ,mereu m-am considerat prea pacatos si orice faceam nu era de ajuns.Mi se pare un sacrificiu unic si NU PENTRU ORICINE!Trebuie sa ai chemare ca sa fii monah.
Dar sunt dese clipele cand ma gandesc la preotie.Si stiu.Si preotia implica CHEMARE!
Eu ma simt rau cand sunt singur si izolat.DAR II APRECIEZ DIN TOT SUFLETUL PE MONAHI!SUNT OAMENI ADEVARATI!
Slava lui Dumnezeu!
|
http://www.schituldarvari.ro/index.p...vatatura&id=88
"Monahismul - model pentru familie
Reflecții pe marginea unor scrieri ale Sfântului Ioan Gură de Aur
de Leonard Tony Farauanu
"Deseori, când vine vremea să se decidă asupra stării lor de viață, mulți tineri aleg căsătoria deoarece viața monastică li se pare cu mult mai grea, imposibil de trăit, mai ales datorită exigențelor ei cu privire la sfințenie. “Cum să renunț eu la atâtea lucruri,” își spun ei, și “să-mi pun țolu-n cap” (ca să redau ad litteram o expresie des folosită de aceștia)? “Nu, eu vreau să mă bucur de viață, Dumnezeu nu poate să ceară o asemenea desăvârșire tuturor, și cu atât mai puțin mie” gândesc ei. “Eu vreau să mă căsătoresc și să duc o viață normală, ca toți ceilalți.” Pentru aceștia, căsătoria reprezintă o cale mediocră, cu pretenții mediocre. Se vede că atitudinea aceasta nu e nouă, deoarece Sf. Ioan Gură de Aur, marele părinte al Bisericii, a considerat necesar să scrie încă de pe atunci (sec. IV d.Hr.) contemporanilor săi: “Vă înșelați foarte gândind că există lucruri cerute laicilor și altele cerute monahilor: toți avem de dat aceeași socoteală”, deoarece “cei care trăiesc în lume, deși căsătoriți trebuie ca în toate celelalte să semene cu monahii”. (1)Mai mult, în Apologia Vieții Monahale, același părinte scrie:
Prin urmare, când Pavel ne poruncește să imităm chiar pe Hristos, și nu numai pe ucenicii Lui, [adică] pe monahi, când spune că mare osândă îi așteaptă pe cei care nu-L imită chiar pe Hristos, mai poți susține că monahii sunt datori să aibă o viețuire creștină superioară laicilor? Toți oamenii trebuie să se urce la această viețuire creștină superioară. Decăderea morală a societății omenești își are pricina în faptul că socotim că numai monahii trebuie să aibă o viețuire creștină deosebită, pe când toți ceilalți au îngăduința să trăiască în trândăvie, disprețuind poruncile lui Hristos. Nu-i adevărat, nu-i adevărat, ne strigă Pavel. Tuturor, monahi și laici, ni se cere aceeași viețuire creștină desăvârșită. Susțin asta cu toată tăria, dar, mai bine spus, n-o susțin eu, ci Hristos care va judeca faptele noastre. (2)"
Ma uit in jur, la oameni, si la mine. Suntem plini de egoism, de invidie, de galceava, de viclenie, de pizma, de mandrie. Doamne unde ne duc pasii nostrii , pasii astia care ii facem din propria vrere si alegere? Doamne cum de am ajuns sa vedem ca normal anormalitatea? iar normalitatea sa o consideram nebunie? Doamne cat esti de bun de ne suporti toate uraciunile? Pana unde si pana cand? Stiu, pana la judecata. Imi pare atat de rau de noi toti. Doamne miluieste-ne!