Cămasa fericitei
Era pe vremea unui război. O doamnă bogată, care-si petrecea vremea în trândăvie si bârfire, auzi într-o zi povestirea cu cămasa fericitului. Atunci ea râse:
- "Sunt niște prosti… Iată eu am să mă duc să caut cămasa unei femei fericite si am s-o aduc.” Si a pornit la una din prietenele sale si a întrebat-o dacă-i fericită. Aceea i-a răspuns că nu. Asa la alta, si la alta, pe care ea le credea foarte fericite. Si au zis si acelea nu.
Descurajată, a pornit atunci la preot, rugându-l să-i arate o femeie fericită, pentru a-i cere cămasa. Preotul i-a răspuns că stie el o femeie fericită, dar e dusă cu ostirea în război, ca să îngrijească pe răniti.
Merse atunci la spitalul unde se găsea această femeie si aflând-o, a întrebat-o:
- „Esti cu adevărat fericită?”
ea i-a răspuns cu fata plină ele bucurie:
- „Da… Îngrijind pe acești frati ai mei, simt o fericire frați ai mei, simt o fericire nespusă, - asteptând fericirea din ceruri.”
Atunci căutătoarea de fericire i-a zis:
- „Te rog dă-mi cămasa dumitale.”
Femeia fericită i-a zis:
- „N-o mai am. Azi dimineată lipsea pânza de legat rănile si mi-am sfâsiat cămașa întru aceasta.”
Înteleptită, femeia aceea tăcea si plângea.
|