Mulțumesc, ioanna. Nici eu n-am citit cartea (încă). Sunt convins că e interesantă. Pe scurt, din ce ai scris, îmi pare că Pleșu descoperă deschiderea nesfârșită către tainele Dumnezeirii în aceste parabole ale Fiului lui Dumnezeu, arătând modul unic în care vorbește, neînchizând în concepte sau idei fixe vorbirea Sa, din contră, oferind-o ca pe un izvor viu și nesecat de înțelesuri mereu mai adânci.