[florin.oltean75]

"IUBESTE-TI APROAPELE CA PE TINE INSUTI"

In budismul tibetan exista trei metode pentru a indeplini aceasta porunca crestina fundament:

(1)formal indirecta
(2)formal directa
(3)profunda ( metoda este explicata in lucrarea Bodhipathapradīpaṃ)


================================================== ===============
FORMAL INDIRECTA sau “Iubirea slujitorului”

Se spune ca este indirecta, pentru ca aceasta forma de dragoste nu este suscitata direct de obiectul iubirii, ci de un agent intermediar - “porunca” sau ”indemn” (a Lui Budha).

Nevoitorul nu iubeste prin forta perceptiei proprii ci prin “ascultare”.

Pentru cei care nu inteleg dinamica psihologiei mistice (nu se impartasesc de har), aceasta metoda este de neinteles si uneori chiar repugna pentru ca iubirea este ‘mediata’/’artificiala’/’pre-facuta’.

Se spune ca este formala pentru ca mintea afectuoasa nu se ridica la cognitia naturii ultime nici a subiectului insusi nici a obiectului iubirii.

Beneficiu: dragostea proprie este raportata la dragostea divina.

Dragostea omului este “trasa in sus” de dragostea dumnezeiasca fiind transfigurata/facuta din ce in ce mai curata si puternica.

Dezavantaj: ‘Imaginea conceptuala divina’ este interpusa, fiinta iubita fiind in planul secund al contiintei.

Se spune ca ‘mintea primara’ (mintea care constientizeaza ceea ce este obiectul prin caracteristicile sale esentiale) nu este unitar-exclusiva in obiectul iubit.

Obiectul iubirii nu este integrat plenar in subiect:

“Te iubesc prin intermediul/porunca Lui Dumnezeu – nu prin ceea ce vad nemijlocit si percep direct”.

In curgerea iubirii intervine mintea conceptuala :

“Te iubesc pentru Buddha”/”Te iubesc pentru ca-L iubesc pe Buddha”.

Prin contrast:

“Nu te iubesc doar pentru ceea ce esti tu”.

“Nu te iubesc pentru ceea ce pur si simplu esti.”

Obiectul iubirii ramane la o anumita distanta psihologica de subiect.

Nu se contopesc perfect.

Deci aproapele nu este iubit ca sinele propriu.

Observatie:
Cei inzestrati, cu staruinta puternica pot sa elimine progresiv aceste dezavantaje prin Guna (Har).

Harul contopeste desavarsit, in mod curat, duhovnicesc, subiectul si obiectul iubirii.

Nevoitorul nu mai trebuie sa apeleze la celelalte doua metode: formal directa si profunda.

Dar acestea sunt cazuri exceptionale, extrem de rare.

Majoritatea nevoitorilor au nevoie si de metodele adiacente, daca doresc sa progreseze rapid, sa aiba o buna intelegere si sa evite derapajele primei metode:
-formalism,
-afectivitate oarba/obsesiv centrata pe idee - ‘Budha’ - fara radiere in ambient,
-absorbtie exagerata,
-egoism camuflat,
-incapacitate de a empatiza direct.

================================================== ============
FORMAL DIRECTA sau 'Cele 7 verigi cauza efect'.
A fostprezentata anterior.

Linia de transmisie ‘Buddha Maytreia - Asanga - Serlingpa – Atisha’.

Aceasta se spune ca este formala, pentru ca “APROAPELE” este perceput “formal/conventional” ca ‘mama’/’frate’/’sora’/’tata’/’fiu’/’fiica’.

Nici in aceasta metoda, mintea nu sesizeaza natura ultima a subiectului si obiectului.

Intre subiect si obiectul iubirii nu mai intervine niciun intermediar (“o a treia persoana”).

De exemplu, obiectul iubirii este imputat nominal ca ‘FRATE’ si iubit direct.

Aceste relatii sunt formale - sunt bazate pe circumstante/conventii (relatiile inter-fiinte sunt circumstantiale/ poti sa-I spui MAMA unei fiinte care te creste, dar care sa nu fie mama ta biologica). Aceasta metoda psihologica-perspectiva de a privi APROAPELE - incalzeste inima cu putere.

Suscita afectivitatea din perspectiva curateniei intimitatii.

Este accesibila - usor de inteles si pus in practica.

Insa, aceasta metoda nu inlatura complet iubirea-de-sine, la fel ca metoda anterioara.

Nu este perfecta.

Nici in acest caz aproapele nu este iubit ca sinele propriu.

Beneficii:
‘Dragostea’ se aprinde usor, pe baza imputarii nominale si ulterior prin forta familiarizarii.
Obiectul iubirii este perceput in mod clar, direct, si iubit pentru ceea ce percepem ca este.
Fara nicio raportare terta.

Fara raportare la “porunca” /”sfat”/”intermediar”.

Favorizeaza spontaneitatea pe axa subiect – obiect.

Nu exista in constiinta un “al treilea conceptual (Budha)” in raportul subiect-obiect. Absoarbe in mod direct obiectul iubirii in suflet.


Dezavantaje:

Aceasta dragoste nu este purificata prin raportarea la dragostea dumnezeiasca.

Utilizata in mod exclusiv, ramane la nivelul unei iubiri contaminate omenesti, chiar daca este puternica si sincera.

Singura, aceasta forma de dragoste nu poate elimina iubirea-de-sine si parerea-de-sine subtile, cei mai vorace inamici ai sufletului.

Iubirea-de-sine nu este invinsa, chiar daca este mult diminuata.

Astfel, intre subiect si obiect ramane un obstacol psihologic.

Germenele ‘tradarii iubirii’ ramane in inima subiectului in forma latenta, in anumite circumstante putand fi reactivat.

================================================== ===========
PROFUNDA sau “Schimbarea sinelui cu cealalta fiinta”.

Linia de transmisie este Buddha Manjushri – Shantideva.

Se spune ca metoda este profunda pentru ca in procesul schimbarii sinelui, mintea subiectului sesizeaza atat propria natura ultima cat si natura ultima a obiectului iubirii.

Fara aceasta forma speciala de cognitie aplicarea metodei “schimbarii sinelui cu cealalta fiinta”este dificila.

Manjushri (in sistemul Mahayana) este Buddha care a relevat invataturile care asista mintea in identificarea naturii ultime a realitatii (natura profunda/adanca/abisala a realitatii).

Toate practicile (liturgice) derivate din aceste invataturi fac parte din curiculum Caii Profunde.

Pentru ca natura ultima a fiintelor este identica (nicio fiinta nu este ceva in-sine si prin-sine/ toate fiintele sunt egale dpdv al naturii ultime) aspectul formal poate fi tranzitat/tunelat fara vicierea ‘adevarului ultim’.

In mod normal, noi imputam acest “eu” – pe aceasta forma pe care o percepem ca fiind “a noastra” - trup/ganduri/simtaminte (trupul meu, gandul meu, simtirea mea) si iubim in mod spontan, automat aceasta “imagine-de-sine” generata prin trup/minte/simtaminte.

Acesta este izvorul tuturor relelor indiferent de planurile existentiale (demonice, animalice, pamantesti sau celeste).

Aceasta forma de iubire (iubirea-de-sine) este izvorul mandriei, este izvorul lacomiei/poftei, este izvorul furiei.

Este o iubire centripeta care in mod esential exclude.

Este o iubire-capcana, iubire-cusca care separa subiectul de Totalitate.

Se mai numeste Samsara sau “robia lui Israel in tara Egiptului” sau “Faraon” in terminologie mistica crestina.

Iesirea mintii din aceasta paradigma pare imposibila si impotriva firii.

Ne complacem in aceasta robie, care pare sa ne hraneasca - fara sa vedem, fara sa realizam starea in care suntem de fapt.

Iubirea-de-sine, de fapt, raneste sufletul in mod continuu si-l tine prizonier intr-o ‘roata de hamster”.

Daca vrem sa cunoastem Adevarul trebuie sa fortam cognitia dincolo de paradigma centrarii-pe-sine. (in crestinism: “Sinele trebuie rastignit”, “Samanta trebuie sa moara”, “Sinele trebuie sa-si ia crucea si sa moara ca sa poata invia din nou”).

Iubirea-de-sine trebuie micsorata progresiv prin practica morala si finalmente eradicata prin cunoastere.

Micsorarea sinelui este izvorul tuturor bunatatilor sufletesti.

Acestea sunt asemuite in budism cu un copac care indeplineste toate dorintele, sau cu o recolta care creste incontinuu, fara sa fie insamantata.

In fapt, singurul nostru inamic / arhinamicul cel mai puternic care sta cu putere deasupra noastra, este iubirea-de-sine prin parere-de-sine.

Este invizibil, greu de identificat. Pentru ca este amestecat cu noi insine.

Intelegerea si aplicarea corecta a metodelor mintii il scot la iveala si il pot alunga definitiv din inima.

Daca invingem iubirea-de-sine am invins dintr-un foc toti demonii.

Absolut nimic nu mai poate sa ne raneasca.

Nici elementele exterioare, nici elementele interioare, nici oameni, nici demoni, nici puteri celeste - fie violente, fie ademenitoare, fie inselatoare.

In budism, cel ce invinge demonul iubirii-de-sine este denumit Erou sau Eroina.