Citat:
|
În prealabil postat de OvidiuO
Rabdarea este o mare virtute, dar numai daca este unita cu smerita cugetare. Exista doua feluri de rabdare: unul cel obisnuit, omenesc, adica lumesc si celalalt fel, adica felul doi :),desavarsita rabdare, adica rabdarea crestineasca. Acest fel al doilea incepe acolo unde se sfarseste primul fel.:) Acum, noi care dorim sa ne desavarsim trebuie sa mancam numai acest al doilea fel. De ce ? Fiindca Mantuitorul spune: "Prin rabdarea voastra veti dobandi sufletele voastre"
Prin aceasta rabdare crestineasca putem dezradacina pacatele contrare ei si anume: mania, rautatea, razbunarea, osandirea aproapelui, etc. Poate incercam sa dezbatem putin despre aceasta minunata virtute fara de care mantuirea crestinului nu cred ca poate fi posibila.
Astept si cuvantul fratiilor voastre.
Doamne ajuta !
|
Nu cred, draga Ovidiu ca putem separa rabdarea lumeasca cum spui tu de cea crestineasca sau mai bine zis sa le separam atat de "brutal". Cine nu are rabdare in viata cea de toate zilele, nu poate fi altfel in cele duhovnicesti. Nu pot fi aici intr un fel si in cea lalta parte altfel, altfel acela fatarnic este. Trebuie sa dezvoltam putin aceasta idee ! ce spui ?