Citat:
În prealabil postat de cezar_ioan
Vreun autograf, cumva?... :)
Daca as fi in situatia sa ii cer ceva, i-as cere sa renunte la prostul obicei de a ma invita la tipul lui de intelegere... Ce de foraje face domnul P. in intelegerea noastra... Si ce de speculatii savante...
Sunt tare curios, in schimb, ce poate exprima domnul Plesu in materie de simtire/traire personala. In calitate de intelectual imbisericit, desigur... Sau, poate, intelectualii imbisericiti nu isi exprima decat la rugaciune-spovedanie simtamintele de evlavie si cainta?...
P.S. Am mai spus si cu alt prilej: pana cand nu-i voi vedea pe acesti domni facindu-si PUBLIC treburile de cainta (pentru tot ce au facut, cu multa inteligenta in trecut), ei raman pentru mine actori cabotini care se complac in admiratia unui public adecvat.
Acesti ambitiosi si descurcareti baroni ai limbajului si ai intregii cochetarii intelectuale din biata cultura muribunda de azi, nu fac decat sa isi continue micile afaceri in modul si in domeniul care i-a consacrat: blablaul smecheresc, care te tine mereu "deasupra". Nonsalanta lor de a vorbi in legatura cu Hristos si Biserica Lui (in timpul liber dintre doua intalniri cu oamenii politici si cu oamenii de afaceri, intalniri in care, desigur, nu fac nici cateheza crestina nici exegeza biblica) nu ma surprinde. Ce imi pica insa, greu, e ca voua nu vi se pare nimic dubios la mijloc...
Reamintesc convingerea mea: intelectualul roman are vocatie isihasta. Asta-i tot. Restul e ratare, cu, desigur, consecinte notabile pentru toti ceilalti din Cetate...
In fine, am promis ca imi cenzurez opiniile... Mai bine tac acum, decat niciodata...
|
Mult as vrea, Cezare, sa nu te necajesc cu mesajul meu, dar tare ma tem ca nu am incotro. Imi cer de pe acum iertare, fiindca eu nu pot impartasi aceiasi parere!
Si nu ma leg de faptul ca pe de o parte sustii ca-i apreciezi pe acesti intelectuali si le iei apararea, iar pe de alta, iti dezvalui in intregime dezgustul fata de ei. Asta e o chestiune de fond, care probabil ti-a scapat din greseala. Reactia ta se simte, oricate elogii ai vrea sa adaugi la adresa lor; sunt fortate si de complezenta!
Nu, frate Cezar, n-ar trebui sa ne deranjeze prea mult "gaselnitele" acestor indivizi de a-si face treaba lor de oratori... Oare te-ar fi multumit mai mult daca ar fi vorbit impotriva Mantuitorului Hristos? Imi amintesc de un timp cand mi se zburlea parul cand auzeam de Dan Puric si conferintele lui, dar mai apoi am inteles ca asta stie el sa faca mai bine, si ca asta-i "talantul" lui. La fel si cu Plesu. Eu am fost mult mai bulversat de conferintele lui Danion, care mi se parea un lup in blana de oaie, fiindca aducea dezbinare si sminteala acolo, in interiorul bisericii. Plesu, Puric si altii ca ei, se adreseaza unui segment de oameni care in mod obisnuit nu prea vin pe la biserica. Pentru acest segment, Dumnezeu oranduieste cum stie El mai bine, sa-i intoarca la credinta, putin cate putin. Si-apoi ce stim noi ce-i randuieste Dumnezeu lui Plesu? Oare avem cumva certitudinea ca noi suntem mai buni si ca meritam mai mult? Dar chiar sa fie adevarat ca poate
astazi meritam mai mult (desi nu noi putem face diferenta),
maine Dumnezeu are intreaga putere sa faca din el un sfant, iar pe mine care nu pot sa dorm de grija lui, sa ma arunce afara asa cum si trebuie, fiindca nu merit mai mult.
Oare nu ochiul nostru ne sminteste, frate Cezar, gandind astfel. Daca el asta stie sa faca, iar Dumnezeu ii ingaduie, de ce sa arunc eu cu pietre? Sunt oare in masura?
Ieri, dupa sfanta liturghie, Parintele a tinut o predica ce m-a facut sa meditez indelung dupa intoarcerea acasa! A vorbit despre cei trei ierarhi, lucruri pe care eu in ignoranta mea, nu le stiam. Fiecare dintre ei era atat de deosebit, incat in lumea ortodoxa s-au creat "bisericute" pentru fiecare dintre cei trei. Sf. Vasile cel Mare, era atat de sever incat nu dezlega la sf impartasanie, daca ai facut pacate chiar mici fiind. Sf Grigore despica firul in patru si gasea calea pentru dezlegare la sf. impartasanie, astfel ca omul, chiar daca primea canon, era fericit si multumit. Iar Sf Ioan Gura de Aur, pe langa faptul ca parea sa detina fraiele timpului, fiindca daca se apuca de vorbit, lumea nu se mai satura ascultandu-l, si dupa ore in sir, li se parea ca abia incepuse, el ura pacatul, dar il iubea pe pacatos atat de mult incat dezlega pe toata lumea pentru sf. impartasanie. Ba mai mult, nu numai ca se apropia de leprosi, dar ii mai strangea cu toata dragostea la piept si-i saruta, ceea ce era de neinteles pentru orice om rational!... Pentru toti acesti trei ierarhi, Dumnezeu a oranduit sa apara in vis unui alt patriarh ce avea in acele vremuri multa evlavie, si sa determine lumea sa inteleaga ca in fata Lui, toti sunt la fel, iar pentru a intari aceste vorbe, i-a poruncit sa aleaga o zi anume in luna Ianuarie, in care sa fie praznuiti toti la un loc, chiar daca fiecare dintre ei au fost deja praznuiti separat in cursul acestei luni!
Poate vei spune ca asta n-are nici o relevanta, dar eu cred ca are... Asa cum Sf Ioan Gura de Aur iubea tot pacatosul, lasandu-I lui Dumnezeu modul in care sa-l indrepte pe pacatos, cred ca asa si noi ar trebui sa reactionam fata de semenii nostri. Si stii de ce? Fiindca noi insine SUNTEM de atatea ori in locul lor, dar nu ne dam seama. Noi insine vorbim de Hristos, desi suntem pacatosi si vai de zilele noastre... Noi insine alegem uneori sa facem "o afacere" din talantul noastru, sau daca nu alegem, macar gandim asta!... Nu e nici o diferenta intre ei si noi, Cezare!... Asa vrem noi sa credem, dar ne inselam, frate!...
Iarta-ma, te rog. Ca de obicei, n-am astampar si imi arog (ca si tine) dreptul sa... veghez, de parca ar fi mare lucru de capu' meu!...