In sensul celor spuse de dumneavaostra:


<<Un om a ajuns la spital cu fiul sau care trebuia operat de urgenta. Medicul nu era in spital. Omul s-a suparat, s-a enervat. „Cum e posibil asa ceva? Chiar nu vine nimeni ? Copilul meu moare si nimanui nu-i pasa! De ce nu vine medicul?! Unde e?”
Cand a venit medicul, omul a tăbărât pe el. Nu se mai oprea. „Ce calm sunteti! Cum puteti sa fiti asa de calm? Nu va pasa! Daca ar fi fost copilul dvs. in locul copilului meu, ati fi procedat la fel?” Medicul tacea. Cand sa intre in sala de operatie, i-a spus: „Sa va rugati!”
Operatia a durat 5-6 ore. Dupa operatie medicul a plecat grabit, rugand-o pe asistenta sa stea de vorba cu parintele cel suparat.
Omu’ s-a pornit iar. „E posibil sa se grabeasca asa... sa nu stea de vorba cu mine... sa-mi spuna cum a decurs operatia... Ce oameni dom’ne!”
Asistenta – abia stapanindu-si plansul – i-a spus: „Fiul doctorului a murit ieri intr-un accident de masina. Cand l-am sunat sa vina de urgenta la Spital era la priveghi. Acolo a plecat acum.”>>

Remus Radulescu, Emisiunea Matinal, Lumea credintei, Radio Romania Actualitati (31 ianuarie 2013)

(In timp ce Remus Radulescu ne istorisea aceasta pilda, am incercat sa scriu repede si cat mai corect tot ce a spus. Si vi le-am scris si dumneavoastra. Doamne ajuta!)