Profetule, eu recunosc: statistic vorbind nivelul de studii al penticostalilor a rămas același ca în primul secol creștin, e cam la nivelul pregătirii ucenicilor lui Isus. Dar știi tu, așa a fost dintotdeauna în Biserică: 1 Corinteni 1:
26 Căci, priviți chemarea voastră, fraților, că nu mulți sunt înțelepți după trup, nu mulți sunt puternici, nu mulți sunt de bun neam;
27 Ci Dumnezeu Și-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să rușineze pe cei înțelepți; Dumnezeu Și-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le rușineze pe cele tari;
28 Dumnezeu Și-a ales pe cele de neam jos ale lumii, pe cele nebăgate în seamă, pe cele ce nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt,
29 Ca nici un trup să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.
30 Din El, dar, sunteți voi în Hristos Iisus, Care pentru noi S-a făcut înțelepciune de la Dumnezeu și dreptate și sfințire și răscumpărare,
31 Pentru ca, după cum este scris: «Cel ce se laudă în Domnul să se laude».
Auzi ce zice Pavel: NU mulți filozofi vin la credință.
Asta nu înseamnă că nu va fi chemat niciun înțelept în felul lumii, niciun demnitar sau niciunul de viță aleasă. Însă nu vor fi mulți.
Și tocmai acesta este paradoxul: cu oameni mici în ochii oamenilor Dumnezeu își face lucrarea Lui mare.
In biserica noastră (sub 200 de membri) în primii 15 ani de la înființare (1956) nu era niciun membru cu studii superioare.
Astăzi sunt câteva zeci.
Nivelul pregătirii formale se tot ridică în biserica penticostală.
Aceasta este o dinamică pozitivă dar nu din cale afară de îmbucurătoare.
Dacă nivelul spiritualității și implicării în biserică și în treburile cetății ar crește, aceasta da, ar fi o mare împlinire.