Sf. Teofan Zavoratul:

"NU e nevoie sa mai spunem ca tanarul trebuie sa se pazeasca a nu cadea in aceasta cumplita stramtoare. Nu calca pe acest drum! Alunga semnele care il vetesc - tristetea aceea fara sens si simtamantul de singuratate. Impotriveste-te fatis!

Daca te-ai intristat, nu te lasa in voia visurilor, ci indreapta-ti atentia asupra unui lucru de seama si va trece.
Daca ti s-a facut mila de tine, sau te gandesti cat de bun esti, grabeste-te sa te dezmetici si alunga toanele acestea cu o anumita severitate si hotarare fata de tine insuti, limpezindu-ti mai cu seama gandul sanatos al usuratatii celor ce-ti trec prin minte.

O smerire sau o micsorare de sine, voita ori intamplatoare, in acest caz ar fi ca apa turnata peste foc. Trebuie avut grija ca acest simtamant sa fie inabusit si alungat mai ales pentru ca el porneste o miscare.

Daca te vei opri aici, nu se va mai petrece nimic; nu vei mai avea nici dorinta de a placea in mod deosebit altora, nici de a te imbraca cu haine frumoase, nici de a iesi tot timpul la plimbare.

Daca acestea navalesc, lupta-te cu ele. Cea mai buna aparare sta in cea mai severa randuiala in toate: in lucrarile trupului, si, inca si mai mult, in lucrarea mintii".