[Mihailc]

În prealabil postat de eliza-georgiana

Lumea s-a săturat de vorbe goale, de verbalism teologic fără măsură, lumea vrea oameni arzând de această credinţă vie, care să biruiască toate duhurile vicleniei.

Lumea este încântată de vorbe goale, lumea îi consideră pe cei ce ard de acea credinţă vie nişte excentrici, dar chiar dacă se teme de ei întrucât au acces la o formă misterioasă de putere, nu-i prea ia în serios... "Ei, de care lumea nu era vrednică...." (Evrei 11:38a)

Adevărata criză este criza credinţei ortodoxe, falsificarea adevărului, secularizarea din Biserică şi în teologie. Astăzi se surpă credinţa adevărată, însăşi viaţa Bisericii, aceea care face Sfinţi.

Dacă declaraţia de mai sus n-ar fi pândită în permanenţă de adaosul cipofob, mai că aş subscrie....

Sfinţii nu au biruit pe diavol şi stihiile lumii prin studiu intelectual, prin speculaţii, ci prin viaţa lui Hristos pe care o aveau în ei întru Duhul Sfânt şi care le dădea putere.
Asta înseamnă că teologia ortodoxă este empirică, nu speculativă, este expresie a ascezei şi a experienţei, iar nu rod al intelectului. Sfântul Grigorie Palama - cei care pătimesc cele dumnezeieşti sunt sfinţii, iar nu intelectualii!!

Experienţa duhovnicească empirică şi luminată de Duhul Sfânt s-a suprapus fericit cu o pricepere intelectuală dobândită prin studiu temeinic şi îndelungat, în foarte multe cazuri. Că tot i-am prăznuit de curând, îi amintim pe Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz şi Ioan Hrisostom, toţi trei intelectuali străluciţi, recunoscuţi de Biserică drept "mari dascăli şi luminători ai lumii". Apoi Grigorie de Nyssa, Dionisie Areopagitul, Maxim Mărturisitorul, Teodor Studitul, Ioan Damaschin, Isaac Sirul şi mulţi, mulţi alţii... inclusiv Grigorie Palama. Tradiţia autentică a Bisericii arată destul de clar că Duhul Sfânt lucrează cu materialul clientului.

ne lipseşte empatia, ne lipseşte dragostea, aruncăm vorbe mari pe care nu le simţim/ trăim, vorbim de iubirea de aproapele da’ habar n-avem ce-i aia!!

Uite o influenţă suspectă a banalului cip din calculatoare, servere şi alte dispozitive electronice care fac posibilă existenţa acestei lumi imaginare unde are loc discuţia de faţă: confuzia între aproapele în carne şi oase plus o grămadă de probleme reale, şi "departele" digital fantomatic, fluid, teatral şi plin de calităţi care nu se regăsesc pe teren. Internetul întreţine această stranie ficţiune neodochetistă a personajului electronic, parcă din ce în ce mai îndepărtat de persoana reală care-i serveşte ca emiţător ontic. Faţă de această dramă planetară a înstrăinării de sine prin transfer de identitate într-o hologramă spectrală, "pecetluirea" voastră este un subiect de serial numai bun pentru Cartoon Network.