Sunt doua curente de idei care se desprind din topicul acesta.

Unul pe care il promoveaza chiar autorul topicului si care este 100% adevarat. Energia nu dispare, se disipa doar, urmele gandurilor si chiar a sentimentelor din timpul vietii unui om, se transforma in energie electromagnetica care calatoreste sub forma de unde undeva spre capatul universului, si care printr-o tehnologie adecvata poate fi captata si inteleasa de cineva foarte avansat tehnologic. Dar sunt doar urme, ca urmele pasilor pe nisip, sursa gandurilor nu mai exista si nu mai poate genera alte ganduri, asa cum pantoful care a lasat urma pe nisip s-ar putea sa nu mai existe.


A doua ideea este lansata de N.priceputu, care spune ca cele doua planuri, fizic si spiritual sunt complet diferite. In acest caz, planul spiritual poate fi conceput numai in contextul existentei unei surse de energie, cum e creierul, ideile pur spirituale fiind de fapt structuri complexe energetice formate chiar in interiorul creierului. Ca aceste structuri energetice reprezinta ideea unui Dumnezeu, sau a unui sentiment sau orice alt obiect imaginar cu sau fara corespondent in realitate, nu mai conteaza. Conteza doar ca dupa moartea creierului, aceste idei vor exista in continuare ca unde electromangentice, nu ca o entitate vie capabila sa emita alte idei sau sa le transforme pe cele emise deja.

Pe undeva cele doua curente converg, in sensul ca ideile abstracte despre care vorbeste N.priceputu ajung in acelasi loc in care ajunge energia emisa de creier in timpul vietii.