Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
Păi ai redus-o pe cea de-a doua la prima. Vorbind de diferența de planuri m-am gândit și la diferența de natură. Energia sufletului nu este măsurabilă, nu este electromagnetică; chiar dacă în plan fizic putem măsura și constata existența energiilor fizice. Cele spirituale nu reprezintă idei abstracte generate de creier decât pentru o gândire materialistă, care nu poate gândi lumea decât palpabil. Or, sufletul nu este palpabil în sine, chiar dacă manifestările sale în trup pot fi observate sub forma energiei electromagnetice emise de creier.
Nici nu e nevoie de disiparea în spațiul cosmic a unei energii care să fie cândva observată ca o urmă a unor gânduri. Toate acțiunile noastre lasă urme în spațiul în care ne mișcăm, unele dintre ele fiind cuvintele scrise chiar și acum, pe forum. Păstrate, ele vor putea atesta cândva existența celui care le-a scris.
Dar sufletul este, cred, subiect, iar nu obiect. Tot ceea ce poate fi observat empiric este obiect. Energia despre care vorbești tot materială este; nu trebuie să căutăm dovezi materiale ale unei existențe spirituale. Ar fi un non-sens.
|
Daca energia sufletului nu este masurabila, inseamna ca nu exista, cel putin in spatiul creat chiar de Dumenzeu. Ori ca sa zici ca sufletul exista in spatiul lui Dumenzeu ar insemna sa zici ca e insusi Dumnezeu, ceea ce e prea mult.
eu zic ca ceea ce numim suflet este ansamblul tuturor gandurilor, sentimentelor, cunostinetelor care rezulta prin combinarea unor stari deosebit de complexe in interiorul creierului. Aceste stari au un suport material, dar totusi pot exista dupa disparitia materialului, sub forma de informatie inerta, nu vie.
Ceea ce zici tu despre cuvinte scrise este un exemplu clar de informatie, pe un suport cat se poate de material. Nu vad ce legatura ar avea un suflet imaterial cu informatia transmisa pe hartie.
Sunt de acord cu existenta unei stari spirituale. Dar aceasta stare are radacini in material, si ceea ce numim noi spiritul unui om care a murit e de fapt mostenirea spirituala sub forma de cunostinte scrise sau vorbite, lasata mostenire, nu o entitate paranormala care se deplaseaza prin vazduh si ne urmareste pe noi, cei vii. E pur si simplu informatie stocata care are un sens pentru noi, oamenii. Pentru caini sau plante s-ar putea ca informatia sa nu insemne nimic.
Pana la urma cred ca avem o problema de definitie. Trebuie sa definim clar ce intelegem prin spirit, si atunci nu vor mai fi motive de contradictie.
Este spiritul (sufletul sau duhul, cum vreti) o entitate paranormala capabila de actiuni proprii si auto-constienta ?
Sau e doar o mostenire informationala, niste emotii inregistrate pe un suport de hartie, un ansmablu de cunostinte prin care sa poti identifica unic o personalitate, cum ar fi Eminescu. Putem spune ca spiritul lui Eminescu e printre noi (vedem peste tot niste misei si niste fameni) dar inseamna asta ca exista o entitate imateriala care se plimba printre noi ?