[cezar_ioan]

Domnul spune "fericiti cei ..." Referindu-se la oameni, la persoane, la fratii si prietenii Lui.

Abia apoi, dupa indicarea persoanei, Domnul, Care Este Persoana, numeste si insusirile (saracia, blandetea etc.).
Asadar nu despre un anumit fel de minte e vorba in Fericiri si, in general, in Invatatura Domnului. Domnul nu propovaduieste "minti", nu face o oferta precum in ziua de azi, a unui procesor mai puternic, mai capabil. Domnul nu este un gnostic. Gnosticismul si altele asemenea sunt erezii, adica abateri de la Evanghelie.

Domnul vorbeste oamenilor in carne si oase despre oameni si omenitate, despre un anumit fel de viata personala si interpersonala, despre increstinare, despre programul ascetic al crestinilor.
Invata cum sa traim noi, oamenii intregi, pentru a fi IN Imparatia Lui.

Nu despre insusiri ale mintii. Subiectul Mesajului Evanghelic nu este mintea, ci omul ca persoana!

Pe Dumnezeu, aflam din Biblie si din Traditie, il preocupa mereu oamenii, floarea Creatiei Lui, iar nu insusiri aparte din alcatuirea omului. Oricare ar fi acestea.
Cand Domnul da Invatatura privind modul in care sa traiasca ucenicii, El asaza pe primul plan relatiile de iubire smerita dintre frati.
Biserica, inceput al Imparatiei Cerurilor inca de aici de pe pamant, este o COMUNIUNE. EUHARISTICA.

Asadar, daca dam o explicatie, fie si corecta din punctul de vedere al enumerarii-identificarii unei insusiri a mintii omului, insa nu privim omul in intreaga lui alcatuire si vietuire ca DESTINATAR al Invataturii Domnului si nu il vedem ca madular legat organic de celelalte madulare ale Bisericii, spunem poate un adevar insa numai pe jumatate.

Si apoi, oare de ce Domnul si ucenicii Lui, precum si Parintii, nu au descris explicit intelesul "saracia cu duhul" ca fiind o anume minte,
ci au vorbit mereu despre viata intreaga a oamenilor intregi, viata in Hristos, dragoste frateasca, comuniune?