Lampa cea mică
Vorbeau doi prieteni. Zicea unul:
- "La ce pot fi bun, cu putina mea lumină sufletească?"
Celălalt îi răspundea:
- "Fie cât de mică, o lumină sufletească poate fi de folos unui semen.”
Si celălalt nu voia să creadă.
Îi zise prietenul:
- "Dacă nu esti sincer, esti un trufas; iar dacă esti sincer, esti un înselat.
Celălalt grăi:
- "Nu, prietene, - sunt sincer, dar nu cred în puterea mea...”
Atunci, prietenul îi zise:
- "Priveste, dragul meu, căsuta modestă a unui lucrător. Iată cum se adună toti seara de la lucru. Seara începe să se umple încăperea căsutei lor. Atunci, mama ia lampa mică din perete, o umple cu gaz si-i aprinde fitilul. Pe urmă, o asează în perete la loc. Si iată, dragul meu, această mică lampă cum îsi împrăștie în jur lumina ei blajină - si umbra a pierit. Toți se strâng sub lumina ei si se simt multumiti. Asemenea si tu, si oricine... Poti fi ca această umilă si tăcută lampă: să aduci lumină bună si pace într-un suflet. În fata lui Dumnezeu aceasta este o ispravă foarte mare."
Si prietenul a căzut pe gânduri...
|