Citat:
În prealabil postat de Mena59
Dumnezeu ne vrea pe noi, cu totul, cu toate ale noastre. Nu pentru ca ar fi mai bogat cu noi ori mai sarac fara noi. Nu ne vrea pentru El ci pentru noi.
Un exemplu simpu:
Eu am un fiu pe care eu l=am nascut, l-am crescut, i-am dat toate cele. Nu l-am nascut ca sa-mi aduca vreun folos ci ca sa-l iubesc. Si il iubesc nespus. Totusi acest copil se departeaza de mine, fuge de acasa departe. Ce doresc eu acum? Sa vina acasa! De ce? pentru ca-l vad suferind, il vad lipsit de caldura caminului, il vad slab si ranit de straini. Il vreau la mine pentru el pt binele lui. Il vreu cu mine pt ca in el curege sangele meu, e din mine rupt si ranile lui ma dor si pe mine. Tot ce am facut, casa, confortul casei mele vreau sa i le dau lui.
|
Ce exemplu graitor! Cu adevarat, eu care nu am copiii si nici nu sunt in situatia de a-i fi plecat copilul de acasa, nu as fi putut vreodata sa nascocesc vreo astfel de ipoteza. Aici se vede cat de aproape sunt de a-L intelege pe Dumnezeu, cei ce au copii.