[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.
O... minunatule Alin Zaharia, păi dacă te îndoieşti de însăşi Dumnezeu prin ateismul pe care îl accepţi în viaţa ta, cum Îl vei înţelege pe Dumnezeu, când tu nu doar că te îndoieşti de Dumnezeu, dar nu Îl accepţi deloc? Atunci cum să îmţelegi? Îţi voi explica totuşi, simplu, ca să înţelegi, pentru că cred în îndreptarea ta.
I-ai numărat? Că sunt 2 milioane? Cred că ai luat de bun un articol minciună de pe internet.
În primul rând Dumnezeu nu ucide, în înţelesul nostru pământesc, muritor. Dumnezeu când ia viaţa unui om, face bine, în înţelepciunea Lui. Cum? Minunat de simplu. Întâi de toate, acea viaţă nu este a acelui om. Este a lui Dumnezeu. Nici însuşi trupul tău, nu este al tău, este a lui Dumnezeu, El ţi l-a dăruit. Soţia unui om, copiii lui, nu sunt ai lui, proprietate, sunt ale lui Dumnezeu. El când decide că atât a fost, nu mai poţi face nimic împotriva deciziei Sale, oricât de mult ai respinge-o, sau Îl respingi pe El. Ăsta e primul aspect. Deci El nu ucide, cum ucidem noi. Când i-a viaţa unui om, sau a unei cetăţi, o ia pentru că e a Lui, El a dato, El o ia când decide El de cuviinţă.
Al doilea aspect, este că El nu pedepseşte. Dumnezeu nu pedepseşte. Dumnezeu este Iubire. Omul se autopedepseşte, prin depărtarea de El. Imaginează-ţi soarele. Dacă tu te întorci cu spatele la soare, nu îi vei mai putea vedea lumina, dar tot îi vei simţi căldura, indirect, chiar dacă nu o vrei, sau dacă îţi vei închide ochii, chiar cu faţa la El fiind, nu îl vei mai vedea, pentru că El nu se bagă cu forţa în viaţa ta, minunatule, cum nu te va băga cu forţa nici în Rai nici în Iad. Şi astfel, omul, depărtăndu-se de Dumnezeu, refuzându-L, neacceptându-L în viaţa lui, neurmându-L, şi păcătuind, îşi aduce el sineşi osândă, chin, pedeapsă. Rezultatul păcatului, consecinţa vieţii stricate ale omului, atrage după sine, prin lipsa lui Dumnezeu voită de om, pedeapsa de sineşi dorită. De ce? Pentru că Dumnezeu este bunăstarea şi binele tuturor lucrurilor, universului nemăsurat şi a toate văzute şi nevăzute, înţelese şi neînţelese. Ăsta va fi şi însuşi iadul: locul unde, oamenii care au vrut să se lipsească de Dumnezeu, Dumnezeu le va face un loc unde, El, conform voii oamenilor, nu va fi. Şi un asemenea loc, e cu adevărat întunericul cel mai dinafară, cum spune Scriptura, iar viermele neadormit, este conştiinţa ta, care te va roade neîncetat, cum vine asta? Anume, că ai fi putut! să crezi în El, să Îl accepţi, dar nu ai vrut. Şi cum atunci nu se va mai putea face nimic, atunci ţi se va da plata pentru ce ai făcut, şi alegerea care ai dorito.
Şi greşeşti, acele 1000 de mâini împreunate în rugăciune, ele defapt lucrează, şi va fi dat lor după credinţa lor. E simplu. De exemplu, cele 2 mâini despre care spui tu că lucrează, punele să construiască un pod, ele, mâinile cele două, neavând cunoştiinţe de inginer în construcţia podurilor, nu vor ştii niciodată cum să construiască un pod, degeaba vor lucra zile în şir. La fel cum hai să nu zicem o mie, dar doar două, la fel ca în cazul celor două care lucrează cu materia, cele două ce lucrează cu nemateria, în rugăciune, dacă nu au cunoştiinţă cum să se roage, pentru ceva anume, sau nu au credinţă suficientă, nu vor putea construi nimic, nici unele nici altele. Problema nu e aici, câte sunt şi ce fac ele, ci dacă este sau nu este cu adevărar Dumnezeu la temelia existenţei lor. Amin şi lui Dumnezeu slavă.

Bucurii, suflete.