[sophia]

"Mai târziu, când ne-am întâlnit, mama m-a întrebat:

- De ce n-ai venit la înmormântarea tatei?

- Eu am venit la mănăstire si nu mai am tată, nici mamă! am răspuns.

- Cum asa? Eu nu sunt mama ta? întrebă bătrâna printre lacrimi.

- Vino la mănăstire si atunci esti mama mea!''


Sunt socata! Asa trebuie sa faca monahii? Si voi apreciati acest lucru?
Cred ca omul asta nu avea mila si nu a iubit pe nimeni.
Eu stiu ca Iisus spunea sa respectam pe tatal si pe mama noastra.
Saracii parintii lui. Si o mama sa-si piarda toti copiii, este o mare suferinta.

In rest nu comentez. Asa o fi fost in vremurile acelea. Mama nu a putut fi ajutata altfel decat in manastire.

Imi place acest fir si sunt convinsa ca au existat mame deosebite.

Iarasi ma uimeste ca Andrei Saguna a fost canonizat. Cumva nu reusesc sa pun "sfant" in fata numelui sau. Poate pentru ca este totusi apropiat zilelor noastre.
M-ar fi tentat sa fi citit ceva despre el si mama lui.

Mai imi vin in minte niste exemple dar nu am citate la indemana: daca nu ma insel Emilia era mama unui sfant.
Sf. Ioan Gura de Aur scria frumos despre mama lui.
Apoi mame de calugari si preoti - multe trebuie sa fi fost crestine bune. La fel surori de sfinti (ex. Macrina), sau sotii de preoti.

Ce au ele in comun: mame bune, crestine, si-au dat copiii lui Dumnezeu fara putinta de a-i mai avea langa ele, sau vedea.

Nu prea avem astfel de biografii...dar poate ma insel. Mi-ar fi placut sa le citesc.

Exista si multe mame si bunici crestine ale noastre, ale oamenilor obisnuiti.