[dobrin7m]

"Ca să nu părem arbitrari în astfel de gânduri, referitoare tocmai la lucrările harului,
prezentăm părerea despre această chestiune a celui mai mare dintre asceţi.
„Harul - spune Sfântul Macarie cel Mare - este prezent necontenit în om (în creştin) şi,
unindu-se şi înrădăcinându-se în inima lui încă din fragedă copilărie, ca ceva natural şi de
nedespărţit, se contopeşte cu el, devenind ca o singură fiinţă cu el: însă îl influenţează pe om
în moduri diferite, după bunul său plac, şi ţinând seama de folosul urmărit”.
Această putere a harului lui Dumnezeu, care se află în om şi este darul Sfântului Duh,
pe care sufletul credincios cu mare trudă se învredniceşte să îl primească, se dobândeşte cu
multă aşteptare, cu îndelungă răbdare, prin ispite şi prin încercări”; „cu multă şi îndelungă
răbdare, cu înţelepciune şi prin tainică încercare a minţii începe să lucreze în omul care s-a
nevoit deja vreme îndelungată în diferite încercări. Şi numai atunci lucrarea harului se va arăta
în el desăvârşită, când, după multe încercări, voinţa lui se va înfăţişa bineplăcută Sfântului
Duh şi se va arăta vreme îndelungată răbdătoare şi de neclintit în această lucrare”; „când
sufletul nu va mânia cu nimic Duhul, ci va fi de acord cu harul în toate poruncile, atunci el se
va învrednici să se elibereze de toate patimile şi va fi cu totul înfiat de Duhul”.