[dobrin7m]

Citind cu atentie sporita cuvintele Sf. Teofan Zavoratul vedem deslusit unele temeiuri la faptul ca nu se poate mantuire doar prin credinta asa cum sustin unii, fara faptele credintei. Vedem destul de clar si inca si mai clar am vedea daca am primi experienta harului, ca nu exista partasie a intunericului pacatos din noi cu lumina Duhului Sfant.
Daca ar ajunge credinta pentru mantuire, ar trebui ca atunci cand am primi credinta, Harul ar veni, ne-ar tamadui si am deveni sfinti. Caci tamaduire inseamna despatimire, inseamna suflet curatit, inima si minte curatita. Daca este asa de ce totusi cel care crede mai continua sa pacatuiasca? Si daca continui sa pacatuiesti mai poti spune ca esti curatit? Si daca nu esti curatit mai poti spune ca te mantui?

Harul te cerceteaza intr-ascuns la inceput ca pedagogie spre indreptare din mila Domnului si din iubirea Lui pentru oameni. Daca staruiesti in nevointa prin faptele credintei primesti si roadele cele bune.
Toate aceste rataciri ca te mantui prin credinta, fara faptele credintei, vin din inchipuire. In marea dorinta de a cunoaste pe Hristos cat mai repede si cat mai usor, omul isi inchipuie ca daca spune cred in Tine Doamne gata l-a castigat pe Hristos in inima sa si suferintele au disparut Si cum sa nu cada usor in ispita inchipuirii cand nu are termen de comparatie cu ce inseamna cu adevarat sa aiba pe Hristos in inima sa! Ca sa fi ferit de o astfel de inselare trebuie sa asculti. Aici intervine ascultarea, lepadarea mandriei si dobandirea duhului umilit, a inimii infrante.

Despatimirea nu este ceva nou pentru nimeni. Asa au facut toti sfintii, toti ascetii de la Hristos pana astazi. calea aceasta au ales-o toti cei care s-au mantuit.