De ceva vreme am vazut ca e o adevarata epidemie; toata lumea vorbeste despre Darwin, darwinism, evolutie etc. Pro si contra, cu sau fara argumente stiintifice. Este asa, un fel de cenaclu al semidoctilor(asta in cel mai bun caz). Ceea ce e grav. Stiinta nu se combate decat cu argumente stiintifice.
Din nefericire, se pare ca multi dintre aceia care combat la greu teoriile lui Darwin, nici macar nu i-au citit cartile. Si atunci: cum sa combati ceva ce nu cunosti?
Darwin a fost si este un savant: nu e un punct de vedere personal; asa este numit de specialisti din diferite domenii de activitate, asa este descris in toate enciclopediile si in toate cartile, studiile etc. de biologie.
Stiinta lui Darwin nu este aruncata la cosul de gunoi. Ba dimpotriva. Sunt multe discipline (sau ramuri ale stiintei) care au ca punct de plecare, opera lui Charles Darwin.

Ceea ce mi se pare de neinteles este, de ce multi preoti si teologi vor sa desfiinteze Conceptia evolutionista elaborata de Darwin, cu argumente religioase, teologice. Asa ceva n-a mers si probabil n-o sa mearga niciodata.
Daca in felul asta, isi imagineaza ca oamenii vor deveni credinciosi, vor crede in Dumnezeu si in creatia Sa, se inseala amarnic.
E de-a dreptul trist si lipsit de sens.

Solomon Marcus spunea că este greşit să credem că „prestigiul religiei poate creşte prin denigrarea ştiinţei…Spiritualitatea religiei are autenticitatea ei; nu pledăm pentru ea, negând spiritualitatea ştiinţei. Fiecare dintre ele creşte într-o relaţie sinergetică faţă de cealaltă>> (Solomon Marcus, Cultura ştiinţifică, între oximoron şi limba de lemn, articol publicat în revista „Dilema veche”nr. 218, 17-23 aprilie 2008).

Nici stiinta si nici Religia nu sunt in masura sa dea raspunsul la toate intrebarile care-i framanta pe oameni.
Stiinta te duce la a cel „Big Bang” : <<„Teoria Big Bang” este modelul care explică apariția materiei, energiei, spațiului și timpului, altfel spus la existența Universului. Această teorie încearcă să explice de ce universul se extinde permanent încă de la apariția sa, și de ce pare a fi uniform în toate direcțiile.>>
Si cine a dat acel impuls initial??

Pentru omul vremurilor de azi (si nu numai) e aproape firesc sa nu accepte ca toata lumea cu oameni, animale, soare, stele, pamant, ape etc. a fost creata de Dumnezeu in 6 zile. Omul s-a obisnuit sa masoare, sa numere, sa cantareasca, sa verifice, sa ceara dovezi.

Dar pentru omul care crede in Dumnezeu si automat Il recunoaste drept „Creatorul tuturor celor vazute si nevazute” totul pare sa fie mai simplu. Pentru ca un om care crede in Dumnezeu n-are nevoie de dovezi materiale pentru asta. Crede si-i multumeste lui Dumnezeu ca l-a ajutat sa creada. Nu inseamna suficiență, asta inseamna Credinta. „Cred Doamne, ajuta necredintei mele.” (Marcu 9,24). Raman multe intrebari fara raspuns, daca ti le pui. Dar important este sa crezi. Credinta e un dar de la Dumnezeu. Meritul nostru (daca e sa vorbim si de contributia noastra) este ca i-am cerut lui Dumnezeu sa ne ajute sa credem; si Il rugam in continuare sa ajute necredintei noastre. Mintea noastra nu poate sa cuprinda maretia Creatorului. E un semn de mandrie sa-ti imaginezi ca poti sa intelegi totul despre creatia, maretia si atotputernicia lui Dumnezeu. Nu poti sa-L cuprinzi pe Creator, cu mintea ta de fiinta creata. E mandrie sa-ti imaginezi asa ceva.Cand vom ajunge in fata lui Dumnezeu, atunci vom afla raspuns la multe din intrebarile care poate, ne framanta acum.
Cine crede in Dumnezeu, crede pur si simplu, n-are nevoie de dovezi, n-are nevoie de semn. Ce ni se cere acum: Credinta, Nadejde si Iubire. Cand vom trece hotarul, de credinta nu mai e nevoie: pentruca Il vom (vedea) intalni pe Dumnezeu. De Nadejede nu va mai fi nevoie, pentru ca Nadejdea ne-a ajutat sa ajungem la sfarsitul drumului nostru din viata de acum; si ne-a intarit in Credinta, ne-a ajutat sa trecem peste tot greul, pentru ca ne-a ajutat sa intelegem ca Dumnezeu nu ne-a creat ca sa ne distruga, Dumnezeu „nu vrea moartea pacatosului...” pentru ca Dumnezeu este Iubire. Si Iubirea este vesnica. Deci Iubirea ramane.

<<Oare nu am gătit Eu mai bine decât olarul, lutul?
Oare plugarul ară toată ziua?
Oare lutul îi va zice olarului:
„Ce faci, de nu lucrezi? oare n'ai mâini?...“.
Oare frământătura va răspunde celui ce a frământat-o?
E ca şi cum cineva i-ar zice tatălui său: „Ce plăsmuieşti?“
sau mamei sale: „Ce te căzneşti să naşti?“>>.(Isaia 45, 9-10)

<<şi toţi locuitorii pământului sunt ca o nimica;
El după voia Lui făptuieşte'n oştirea cerului
şi'n sălaşul pământului;
nimeni nu-i care să stea împotriva mâinii Sale
şi să-I zică: Ce-ai făcut?>> (Dn. 4,35)