O minte deprinsa cu acuratetea, deja tinuta cat de cat in frau... Asa imi par postarile lui Alin si Ovidiu.
O inima fierbinte, simtind si intuind, pe ici pe colo tematoare si, in orice caz, indragostita foarte (Slava Domnului!), imi pare Georgiana.
Iertati/ma pentru opinie si interventie.
Eu zic asa:
a) sa nu luam avertismentul drept prapad... Mai e pana acolo, totusi.
b) oricat ne straduim, multe se petrec peste capul nostru. Sa ne tinem, noi, la ale noastre.
c) exagerarile pot fi compensate de nepasare. Din fericire, aici pe forum, voi imi pare ca nu faceti parte din aceste extreme.
Sa lasam asadar, o vreme, sa se adune fapte. Daca pestele a muscat, pluta o va lua repejor la vale... Si vom vedea si noi, ca doar nu dormim.
Deocamdata imi pare prematur. Pestele inca nu a muscat iar noi zicem:
a) unii, ca a muscat
b) altii, ca nu e peste...
Puuutintica rabdare! Daca e peste in balta, va musca!
Deocamdata imi pare ca suntem, de fapt, anxiosi... Unii ne exprimam anxietatea intr/un fel, altii in felul opus. (De aceea se mentine si cearta.) Doar comportamentul difera, insa temerea se cam simte la noi toti... Pluteste in aer, e clar!
Fiecare se apara cam cum poate de propria teama, de irascibilitatea proprie, cum are adaptate mecanismele de expresie...
Oare gresesc?...:)
|