[ioanna]

În prealabil postat de N.Priceputu

Totuși, chiar și cei care s-au atins la propriu de Hristos în vremea în care a fost între oameni, nu s-au atins de ființa lui Dumnezeu în Sine, ci de trupul omenesc al Său, de ceva material, chiar dacă unit cu Dumnezeirea Sa.
Crede-mă, frate, că și eu aș vrea să răspundă despre acestea cineva mai în măsură să o facă, un teolog, dacă s-ar putea, pentru că mă tem să nu greșesc.Nu-mi amintesc acum nici măcar ce am citit în Dogmatică cu privire la aceste aspecte atât de sensibile.

Am citit si eu Dogmatica pr. Staniloae. Prin intruparea Fiului inteleg ca Hristos (logosul, ratiunea personala divina), se face el insusi subiectul ratiunii umane, aducand-o la deplina conformitate cu ratiunea Sa divina, deci toata natura omeneasca a lui Iisus s-a centrat in Dumnezeu-Cuvantul. Noi suntem centrati in noi insine, suntem un centru autonom de reactii, deci in afara de Dumnezeu, insa ne raportam la El, aspriram la o unire/relatie cu El, la Iisus centrul omenesc este in acelasi timp si centrul dumnezeiesc al actelor sale dumnezeiesti. Fecioara Maria e Nascatoare de Dummnezeu, pentru ca ea a unit in propria ei viata creatia si creatorul ei, Dumnezeu-Cuvantul traind ipostatic ca parte a trupului ei.

Pe de altă parte, mă gândesc că e o prea mare cutezanță a încerca să explici tainele Dumnezeirii și poate fi inevitabilă greșeala, întrucât încercăm, cumva, să definim nedefinitul.

Va dau dreptate, fiintarea dumnezeirii, kenoza sunt taine si tot ce cunoastem despre ele e mijlocit de intelegerea noastra, deci putin fata de realitatea insasi.