eu am impresia ca sufletul omului, shi al meu adica, sufera de o forma puternica de credulitate nociva in sensul ca mereu considera shi intareshte negrul ca fiind alb. Iar pe acest frumos copil curat al sufletului il haituie antihrismul din vazduh pana capiezi sau il abandonezi... dar trebuie sa-tzi urashti pana shi sufletul tau daca vrei sa fi ucenic al lui Hristos cu atat mai mult cand acesta este alipit de... stalpul inavutzirii? mijlocul prin care se fac bani pentru capatuire? sau de ce patimi s-o fi lipnd sarmanul copil pribeag dupa care arunca satana cu foc pe gura lui aia tacuta shi lipicioasa... deci ca shi concluzie, am impresia ca nici nu trebuie sa fi maturizat ca maturizarea seamana a adult, adultul a adulter ci trebuie mai degraba sa reusheshti sa te pastrezi sau chiar sa te cobori la statutul/stadiul de ucenic, de copil sincer shi curat in inima sufletului tau... ca altfel degeaba eshti matur, degeaba credincios, ca tot naiv in rau ramai...
|