"Când am ajuns la troparul “Marie, Maica lui Dumnezeu…”, îmi amintesc că numai până acolo am citit din tropar, după “Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne” pe care l-a spus gheronda, și, simțind ceva… n-aș ști să descriu ce anume, m-am oprit. Candela Maicii Domnului începuse să se legene, nu tare, ci egal, cu o mișcare amplă pe toată lățimea icoanei, inundând de lumină toată bisericuța. Vedeam fără lumânare și pe moment m-am gândit să o sting.
M-am întors spre gheronda. L-am văzut că ținea mâinile încrucișate pe piept, stând aplecat până jos. A înțeles că aș vrea să-l întreb și mi-a făcut semn să nu vorbesc. Am rămas la strană, iar gheronda stătea aplecat lângă mine. Simțeam atâta iubire și evlavie pentru gheronda și mi se părea că mă aflu în rai.
Am rămas în starea asta o jumătate de oră, o oră, nu pot ști precis. Nu știam ce să fac. Fără voia mea am continuat să citesc Rânduiala Împărtășaniei, iar când am ajuns la rugăciunea “Din buze necurate…” încet-încet s-a stins mai întâi lumina și apoi candela a încetat să se legene. Am terminat Rânduiala Împărtășanie și am ieșit afară din strană. M-a pus să stau pe un scăunel, iar el s-a așezat tăcut pe un cufăraș. După un timp, l-am întrebat:
- Gheronda, ce a fost acest lucru?
- Care lucru?
- Candela. Cum de s-a legănat candela atâta timp?
- Ce ai văzut?
- Candela Maicii Domnului se legăna de la dreapta la stânga.
- Numai atât ai văzut?
- Și lumina.
- Altceva?
- Nu am văzut nimic altceva. (Dacă gheronda m-a întrebat ce altceva am văzut, înseamnă că el a văzut ceva mai mult).
- Lasă, nu s-a întâmplat nimic.
- Cum nu s-a întâmplat nimic, gheronda? Candela se legăna și a fost și lumina!
- Ei, nu ai auzit ce scrie în cărți, că Maica Domnului cercetează toate chiliile monahilor ca să vadă ce face fiecare? Ei, a trecut și pe aici și a văzut doi smintiți și a zis să ne salute și să-și legene candela.
Sursa: Război întru Cuvânt (
http://www.razbointrucuvant.ro/2012/...ie-aghioritul/ )