Doamne ajută.
Le luăm pe rând, din nou, cu iubire.
Nu fac decât să mărturisesc și apăr Adevărul. Nu cu sabia: "Atunci Iisus i-a zis: Întoarce sabia ta la locul ei, că toți cei ce scot sabia, de sabie vor pieri." Matei 26, 52. Ci cu cuvântul, cea mai puternică armă. Nu avem nevoie de altă armă.
Cuvântul nu miroase. Ce spun eu nu miroase. Spune că ești împotrivă a ce spun eu. Îmi dau seama din cuvântul "îmbobodeală". Apoi dacă spui asta, spune-mi cu ce greșesc, unde greșesc, ca să ne lămurim.
Dacă nu sunt singurul care procedează așa, atunci mă bucur mult. Sunt mulți oameni, care nu vor să ridice arme materiale împotriva altor oameni, ci să-și iubească și dușmanii, cum ne învață Mântuitorul, care vor cu adevărat să urmeze lui Hristos. Slavă lui Dumnezeu pentru toate. Mă bucur mult mult, dacă și pe alte saituri, mai sunt oameni care iubesc vrăjmașii. Slavă lui Dumnezeu pentru ei.
Dacă pui "iubiții" în ghilimele, iubiții noștrii conducători, înseamnă că spui în zeflemea. Și e direct împotriva învățăturii lui Hristos, care spune să ne iubim și dușmanii. Dar ei, conducătorii nu ne sunt vrăjmași, decât atunci când nu ne vor mai lăsa să fim creștini. Atunci ne devin vrăjmași. Deci să-i iubim pe ei și pe toți cei care vin și ne ucid, vor să ne ia totul. Pe aceia să-i iubim, să ne rugăm pentru ei, că zice, că nu știu ce fac. Vrăjmașii lucrează prin ei. Cum au iubit martirii primelor secole creștine. Trebuie să-i iubim, că nu știu ce fac. Nu înțeleg și nu acceptă creștinismul, de aceea au nevoie de iubirea creștină.
Pregătesc sau nu pregătesc terenul, nouă, creștinilor, nu trebuie să ne pese. Măsurile antinaționale ce le pregătesc ei, nu ne ajută cu nimic la dobândirea Împărăției Cerurilor. Cu nimic. Implicarea în politică a unui creștin, nu îl ajută la dobândirea mântuirii, ci îl osândesc, îl ajută să o piardă, mântuirea. Repet, nu aici este națiunea noastră, ca să ne pese, ce-i aici.
Națiunea noastră este în Împărăția Cerurilor. Ce este acolo trebuie să ne pese. Aceea să o urmărim, să o vânăm. Lumea de aici, va trece, dar Cuvintele Mele nu vor trece, spune Mântuitorul. Noi creștinii așteptăm un cer nou și un pământ nou. Aici, nimic. Să nu ne pese de nimic, de aici. Absolut nimic. Neutrii. Iubire. Nici o măsură pentru o națiune terestră sau împotriva la o națiune terestră. Trecător. Deșertăciuni. Nimic.
Nu trebuie să ne pese de Crin Antonescu, de Băsescu, de Iliescu, de nimeni. Decât de Hristos Iisus Mântuitorul lumii. Amin. De El. Numai de El, ce spune El și nimeni altcineva.
Nu trebuie să ne pese decât de principiile creștine. Singura suveranitate care trebuie să o căutăm este cea a lui Hristos. Nu, nicidecum o suveranitate, a vreo-unui petec de pământ, îngrădit de o graniță imaginară, ce se poate schimba oricând, numită națiune.
Da, vorbesc despre războaie, ucideri. Care? Acelea în care, oh, vai nouă, unii creștini pot merge și să participe la ele, cu absolut orice motiv. Cu absolut orice motiv, oricare ar fi el. Ca să-i trezesc, să-i opresc. Să-i avertizez, că-și vor pierde mântuirea dacă o vor face, să nu meargă în nici un război al nimănui, sub nici un motiv, nici unul. Vai nouă, că urmăm nebunilor acestei lumi.
Nu am moștenit nici o patrie. Nu am ales să ne naștem în România, ne puteam naște în Rusia sau Mexic, sau Uganda. Nu am moștenit nimic. Existăm prin Iubirea lui Dumnezeu. Avem respirație în pieptul nostru, prin mila, iubirea lui Dumnezeu, oriunde am fi, în orice țară. Singurul lucru ce l-am moștenit este datoria de a cerceta și a căuta pe Dumnezeu, să fim după placul lui. Să-L găsim, să-L urmăm. Să fim bineplăcuți Lui. Asta am moștenit. Pentru datoria și obligația asta o să dăm socoteală în fața lui Hristos. Cât de mult L-am iubit pe El și pe oameni. Nu să-i ucidem. Nu cât de români am fost. Greșit! Ci cât am iubit de mult. Înțelege! Nu trebuie să transmitem nimic mai departe, decât numai să învățăm și pe alții să fie cât mai bine plăcuți lui Dumnezeu cu putință. Să iubească cât mai mult pe Dumnezeu și pe oameni. Asta și doar asta. Aici să construim o societate. A Iubirii. A smereniei. A blândeții, luminii, înțelepciunii, al nădejdii, al voinței, al virtuțiilor, al răbdării, al ascultării, al mulțumirii. Toate acestea le găsim din belșug la Hristos. El este Izvorul lor. Asta am învățat de la sfinții de dinaintea noastră. Asta trebuie să lăsăm pentru copiii noștrii și să-i învățăm să învețe și pe cei ce vor după noi și după ei. Amin.
Aceasta este singura moștenire care suntem învățați să nu o risipim, să nu o trădăm și să nu o părăsim. Dar suntem liberi să facem ce vrem. Nu suntem obligați cu nimic, de nimeni. Putem merge oriunde, putem face orice, oricând. Vom da socoteală însă pentru ce gândim, ce spunem și ce facem. La fel cum nici Adam și Eva nu le-a fost interzis să nu muște din fructul pomului oprit. Le-a spus ca o poruncă, dar nu i-a obligat.
Ceea ce spui tu acolo, frate, este că nu ne este permis. Suntem obligați să rămânem în românia? Spune în Sfânta Scriptură: "Fugi de cel ce caută sufletul tău". Nu te ridica împotriva lui Hristos. Frate, te rog din nou, nu te ridica împotriva lui Hristos! Că se va șterge numele tău din Cartea Vieții.
Ceea ce transmitem copiilor noștrii este drumul către o patrie care nu va micșorată niciodată, care nu va fi robită de nimeni niciodată, ce nu a fost și nu va fi vreodată biruită de nimeni, niciodată: Împărăția Cerurilor. Amin.
Da, acea patrie nu e un pumn de țărână, este promisiunea lui Hristos, Dumnezeu, este Canaanul pe care Moise îl căuta pe pământ, în loc să-l caute în Ceruri. Dar pentru că era flămând după Dumnezeu, a plăcut Domnului simplitatea Lui. Acea patrie este Viața, este Nemurirea, Veșnicia, este universul înțeles și neînțeles, văzut și nevăzut.
Dacă e stropit cu sânge, singurul sânge ce îl ascultă Dumnezeu când strigă la El, este sângele martirilor, vezi în Apocalipsă la martiri și în Facere, la Cain și Abel. A celor uciși, nu a celor ce au ucis! O, înțelepciunea este lângă tine frate, în Sfânta Scriptură, oare o accepți tu pe ea? O vezi tu pe ea? Sau te faci nebun și urmezi diavolilor?
Sclavi? Nu suntem decât sclavi ai păcatelor și patimilor. Nici un om, niciodată, niciunde, nu va putea să facă sclav un creștin, un următor al lui Hristos. Amin. Poate face sclav trupul, care nu contează mai mult decât sufletul. Trupul azi e, mâine, numai e. Dar sufletul, acela, de vom urma lui Hristos, nu vom fi sclavii și slugile nimănui, ai nici unui om, decât al păcatului. Iar apatrizi suntem dacă vom merge în iadul cel gătit diavolului, în întunericul cel mai dinafară, care este lipsa luminii, anume, lipsa lui Hristos, pe care noi am dorito și aleso prin viața noastră de aici, lipsită de Hristos. La viermele neadormit, care este conștiința noastră, care ne va mustra veșnic cu suferință sufletească, cum că am putut să credem și să urmăm lui Hristos, dar nu am vrut. Ferește-te suflete să fi apatrid al Împărăției Cerurilor !
Da, în Împărăția Cerurilor pot fi eu, și orice om cu familia lui, dacă ne vom sili să o dobândim, și nicidecum să fim membrii ai unei patrii de pe pământ, ce o numesc niște oameni și sunt gata, împotrivindu-se lui Hristos, să ucidă alți oameni, ca să apere ce ei numesc patria lor, dar nu este. Este a lui Dumnezeu. Când El vrea, poate să schimbe orice graniță. Și când El va vrea și noi merităm, prin milostenie și iubirea ce o arătăm altora, poate îmbuna inimile oricărui om, să devină creștin, oricât de mult ne-ar prigoni, cum a devenit creștin un întreg imperiu, imperiul roman, care a prigonit creștinii timp de 313 ani, până la Sfântul Constantin cel Mare. Slavă lui Dumnezeu pentru toate, pentru înțelepciunea dată nouă.
Legăturile de sânge nu contează, toți suntem frați și surori în Hristos, fie că vrem sau nu, fie că acceptăm sau nu, fie că suntem creștini, sau atei sau budiști, Hristos a murit pentru toți. E frate creștin în Hristos, sau frate apostat de Hristos, sau frate necredincios în Hristos. Nu contează ce limbă avem și vorbim, nu contează ce cultură avem, atâta vreme cât urmăm lui Hristos, suntem liberi, avem libertatea prin excelență, prin El. Urmăm Lui și avem Viața, Adevărul și Calea, spre orice. Spre tot lucrul bun.
Hrana? Hrana ne-o dă Hristos. Nu patria. Nu sufletul, nu cultura, nu limba, nimic decât Hristos și credința în El! Amin. Nicidecum, niciodată prin patrie și prin strămoșii noștrii decât dacă au fost sfinți. Atunci, ei au urmat lui Hristos, și nu au învățat să apere nici o patrie de pe pământ, prin uciderea vreunui om, dacă e nevoie, ca să apere o patrie. Nu e nevoie, sub nici o formă, nu va fi vreodată nevoie să fie ucis un om. Înțelege asta, suflete ! Înțelege ! Acceptă. Smerește-te. Nu te aprinde cu ochii roșii ai diavolilor mâniei.
Credința noastră creștin ortodoxă nu are absolut nimic de-a face cu apărarea unei patrii de pe pământ. Unde spune Hristos să apărăm vreo patrie de pe pământ? Să ne apărăm patria? Nu înnebuni. Deschide ochii inimii și minții tale. Neamul nostru să fie cel creștinesc și nimic altceva.
Dumnezeu nu dă nimănui nici o misiune ce ține de vreo patrie de pe pământ. Să apere și să ucidă alți oameni pentru patrie. E doar necredință și luptă împotriva lui Hristos Dumnezeu să spui și să dorești așa ceva. Nu este și nu va fi niciodată așa ceva o misiune de la Dumnezeu. Doamne ferește. Și nicidecum vocație. Niciodată. E nebunie să credem așa ceva.
Dumnezeu nu ne-a dat nici o altă patrie, decât Împărăția Cerurilor, care trebuie să o avem înăuntrul nostru încă de aici, de pe pământ.
Și iată și singurul lucru minunat și adevărat care l-ai spus: cel ce iubește pe Dumnezeu trebuie să iubească și tot ce este d la Dumnezeu. și ce îngăduie Dumnezeu, aș mai spune. Anume dacă El îngăduie o prigoană, de la niște asupritori, nu trebuie să ne ridicăm împotriva lor cu nici o armă, decât cu cuvântul, plini de Iubire. Amin.
Bucurii.
|