În prealabil postat de Annyta

Aş vrea să vorbim puţin despre iubirea de plăcere. Ştiu/ am citit că plăcerea nu e bună, facem distincţia între bucurie şi plăcere, încercând să ne ferim de ultima dintre ele şi să o cultivăm pe prima.

Totuşi mai mâncăm/ bem câte ceva care ne produce mai degrabă plăcere decât bucurie, ca să nu pomenesc de alte plăceri trupeşti, care până la urmă asta sunt: plăceri. Cum le putem transforma în bucurii nepăcătoase? Care este limita admisă dintre ele?

Mulţumesc anticipat pentru răspunsuri.