View Single Post
  #26  
Vechi 07.02.2013, 20:14:05
Annyta
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Am reținut câteva idei:

- plăcerea este de multe ori un scop în sine, însă prin acesta devine cumva "închisă" și limitată, pe când bucuria este o deschidere spre Dumnezeu, ceea ce îi asigură posibilitatea de a fi re-trăită, re-memorată și multiplicată;
- plăcerea este egoistă, iar bucuria devine mai mare dacă se împărtășește cu cei din jur;
- plăcerea este îndeosebi trupească, iar bucuria spirituală
...

Asceza poate fi văzută ca o fugă de plăcere.

Care ar fi mecanismul prin care se dobândește bucuria adevărată? Adică de ce ajungem la bucurie abia atunci când scăpăm de plăcere? Poate pentru că atunci suntem liberi/ independenți de elementele care ne produceau plăcerea?
Reply With Quote