[cezar_ioan]

Gandirea pozitiva, asa cum este prezentata de obicei in cartile de psihologie (in special terapie cognitiva) are cateva trasaturi care o arata cu totul demna de a se impleti cu viata imbisericita.
Mai intai, atributul de pozitiva nu vine de la semnul plus si nu sugereaza neaparat un optimism juvenil, eventual exaltat si lipsit de maturitate. Termenul folosit in psihologie vine din latinescul "positivae", cu sensul de fapta/faptuire.
Asadar, gandirea pozitiva consta in strategia de a urmari fapte, fapte sanatoase, fapte bune. Iar daca aceste fapte sunt unite cu o dreapta invatatura, cu dreapta credinta in Hristos si cu simtamintele de evlavie si smerita cugetare, atunci iata ca gandirea pozitiva nu se opune vietii crestine ci ne apropie de indemnul Apostolului si, desigur, mai intai de poruncile Domnului.
Apoi, gandirea pozitiva inseamna sa nu ne lasam coplesiti nici de visare-reverie, nici de deznadejde, ci sa facem dupa puteri orice lucru bun care ne poate dezmorti sufletul si care ne ajuta sa construim o viata de credinta, nu doar sa o declamam.
Gandirea pozitiva este o arma redutabila impotriva depresiei intrucat taie tendinta mintii de a scotomiza si rumina la nesfarsit partile negre ale existentei, ne impiedica sa focalizam doar pe neajunsuri, ne incurajeaza sa cautam solutii si sa nu trandavim. Sa fim activi, desigur pentru noi crestinii sa fim activi in sensul faptelor bune, bineplacute Domnului.

Daca altii cred ca gandirea pozitiva este altceva, probabil ca au citit carti scrise de amatori sau ca au citit superficial cartile bune.
Gandirea pozitiva nu inseamna a te imbata cu apa rece si nici a visa nerealist la mari succese, ci a te tine la luciditate si a urmari faptele bune.

Desigur, in Biserica ne putem dispensa de un astfel de termen, intrucat in traditia vietii crestine avem o multime de alti termeni cu inteles bine precizat. Dar intrucat noi traim intr-o lume secularizata, pierduta in ea insasi, cred ca prin pogoramant Domnul a ingaduit psihologilor, acestor mici si modesti slujitori care au o mica dar semnificativa putere buna uneori, sa aduca pe scena lumii o maniera constructiva de a aborda problemele existentei.
Totusi, cred ca mai de folos ne este noua sa aprofundam izvoarele Bisericii, unde gasim hrana multa si buna pentru sufletul nostru si unde avem ajutorul inegalabil oferit de Duhul Sfant si de oamenii lui Dumnezeu.