Aceeasi mantuire e si pentru mireni si pentru calugari, caci viata cea vesnica este "ca lumea sa Te cunoasca pe Tine, singurul si adevaratul Dumnezeu..." Ioan 17.
Si ce inseamna a cunoaste pe Dumnezeu? In primul rand inseamna a pricepe in inima ta, mai ales in pofida a tot ce ti se spune, ca Dumnezeu este iubire si ca ma iubeste si pe mine, te iubeste si pe tine, il iubeste si pe cel ce mi-a furat telefonul si pe cea care m-a inselat cu vecinul. Dupa ce am inteles ca ne iubeste urmeaza a pricepe cat de mult ne iubeste. Si tot asa, sporind in a cunoaste pe Dumnezeu si in a cunoaste milele Sale cele bogate, purcedem spre vesnicie si dobandim indrazneala catre Dumnezeu. Iar sfintii nu se supara, cand, in loc sa le compunem lor imnuri cantam doar "Sfinte Dumnezeule..." ci, dimpotriva. Se bucura si canta si dansii cu noi. Numai sa ajungem noi la masura aceea, mai nainte de a ne da ultima suflare! Este firesc sa nu ai indrazneala catre Cel pe care nu-L cunosti. Dar sa faci din nestiinta si din neindrazneala ta o dogma, eu asa ceava nu am gasit in toata patristica pe care am citit-o.
Sunt monahi invidiosi pe alti monahi, iar cand ii vad sporind duhovniceste indata cauta sa ii traga inapoi. Unii dintre acestia se mai caiesc, dar altii, sarmanii, si-au facut o profesie din treaba asta. Cat despre "sa nu faci ce face popa...!" vorba in sine nu e falsa. Insa ea devine demolatoare de biserica atunci cand e folosita pentru a ascunde adevarul sub pres. Iar adevarul este ca multi dintre candidatii la preotie din zilele noastre, nu doar ca n-ar trebui nici sa paseasca pe usile diaconesti, dar nici la strana n-ar trebui sa aiba blagoslovenie.
Fratii mei! Crestinismul nu e o dogma filosofica de predicat doar de profesionisti calificati profesional, spusa de la ratiune catre ratiune. Crestinismul, inca de la inceput, a fost o mare taina, pe care nici Apostolii n-au priceput-o pana la pogorarea Duhului Sfant. Ca dovada sunt cererile de fotolii imparatesti, cearta pentru intaietate, raspandirea din vinerea neagra, lepadarea lui Chefa, necredinta lui Toma, frica de farisei si furisarea de dupa ingropare... Caci pana la pogorarea Duhului Sfant peste ei, tot pe ratiunea aceasta neputincioasa si limitata se bazau si ei. Sub ale lor rugaciuni Domnul si Dumnezeul nostru sa ne pazeasca si sa ne miluieasca, in veci...
|