Citat:
În prealabil postat de cezar_ioan
Obisnuinta, intrucat treptat capeti o adevarata nevoie sa o practici si simti nemultumire de sine si oarecare tensiune sufleteasca daca te porti altfel.
|
Uite, as vrea sa te intreb parerea ta, despre ceva ce banuiesc de multa vreme si in priviinta pacatului/patimei: oare nu este exact asta (cel descris mai sus de tine = obisnuinta care creaza nevoie) si mecanismul prin care pacatul devine patima, pina cand mintea si gandirea se intuneca si nu mai gandeste corect - psihicul nostru devine nemultuimit si simte tensiune sufleteasca cand nu pacatuieste, de ai zice ca nu mai stie a distinge binele de rau (un fel de invers al practicarii virtutii)?
Ca si cand psihicul are un mecanism (acesta al obisnuintei) care poate fi folosit si in directia pacatului si in directia virtutii? (iar alegerea directiei este, la inceput, a noastra - zic ca doar la incepu,t pt ca insasi mecanismul acesta al obisnuintei care creaza nevoie etc modifica capacitatea de control)