cozia, este minunat ca suntem adunati aici si putem discuta probleme, care altora li se par desuete. Dumnezeu ne-a adunat in jurul Lui.

Traind intr-o tara protestanta, asist la "evolutia" lucrurilor ceva mai repede decat cei din Romania. Am citit despre semnele vremurilor celor de pe urma. Nu ma pot aventura sa spun ceva in privinta acelor vremuri, dar semnele sunt evidente si mi se zbarleste parul...
Ieri am ascultat o emisiune despre noua formulare a rugaciunii "Tatal nostru", si am asistat la discutiile pe marginea noi traduceri a bibliei, adaptata la intelegerea oamenilor. "si nu ne duce pe noi in ispita" e schimbat cu "si nu ne mai pune pe noi la incercare". Cuvantul "a pacatui" nu mai spune nimic si e schimbat cu " a gresi", etc. Sunt doar doua exemple din multele existente.
Ori este stiut, ca nici un cuvant nu trebuie schimbat din biblie. Oamenii sunt derutati; in situatii critice singurii de care se agata sunt doctorii, pana in ziua in care nici acestia nu mai pot face nimic. Nu au nici macar gandul de a se ruga la Dumnezeu. Preotii sunt disperati, caci bisericile lor sunt goale, dar afirma ca nici ei nu cred, sau daca cred o fac in intimitatea lor, pentru a nu fi intelesi gresit de restul lumii.

Credeam, sau cel putin speram, ca Romania va fi exceptata de la secularizare, avand in vedere traditia noastra de a fi un popor credincios. Ma intreb unde ajungem, daca ascultam de cei care instiga la neascultare de cei mai mari duhovnici si teologi ai Romaniei, stiut fiind, ca secularizare face parte din mersul timpului; sunt vremuri pline de greutati, pe care crestinul trebuie sa le treaca cu rabdare, pentru a primi cununa.
Daca e sa ajungem acolo, unde va trebui sa alegem, atunci alegerea noastra va trebui sa fie Iisus Hristos si cu ajutorul Lui le vom trece pe toate cu bine.

Din pacate , Marta, ecumeniscm nu inseamna a fi in relatie de prietenie cu toti oamenii, ci face parte din procesul de globalizare, care se va solda in final cu uniformizarea credintelor, un fel de talmes-balmes, in care fiecare are dreptate, dar din care credinta adevarata iese mutilata si invinsa. Sa ne rugam lui Dumnezeu, sa ne ajute a pastra credinta noastra nealterata pentru noi si pentru generatiile care vor veni.

In privinta comunicarii dintre oameni, care a esuat, ai dreptate, cozia. O prietena mi-a spus odta, ca in asemenea situatii sa ma gandesc la pestele, care se zbate pe mal: desi este muribund, se misca cu asa forta, de parca ar incepe lupta, nu ar sfarsi-o. La fel e si cu diavolul, care se zbate ca pestele pe mal, nefiind alimentat, dar atacand cum poate mai tare, stiind ca sunt ultimele sale clipe. Oamenii insa inca mai ractioneaza la instigarile lui, ceea ce duce la neintelegeri, dispute, certuri si batai. Daca am avea mai multa rabdare inainte de a reactiona si ne-am gandi mai bine, am evita multe necazuri si suparari, atat noua cat si celor din jur.