[Mihailc]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Ca in Rasarit s-a ajuns ca sa se faca Mirungerea imediat dupa Botez, asta stim. Ce nu inteleg, iar citatul nu ma lamureste: nu ca acest lucru se practica, ci din ce motiv se considera esential sa se practice astfel.

În în primul mileniu în Răsărit, ca şi în Apus până prin secolul VII, Botezul, Mirungerea şi Euharistia erau secvenţe mistagogice ale unei singure taine, Taina Bisericii.
După secolul VII latinii "au ajuns" să le separe şi să le privească "în sine", dezvoltând tot felul de teorii raţionaliste în jurul lor, în prima fază sub influenţa concepţiei augustiniene asupra conştiinţei păcatului şi a ispăşirii. Concomitent cu fragmentarea iniţierii creştine se răspândeşte practica miselor celebrate fără comunitate, fapt care trimite la alienarea conştiinţei liturgice în general.

Iată ce notează teologul benedictin Ghislain Lafont în a sa "Istorie teologică a Bisericii" despre felul cum apusenii s-au înstrăinat de Tradiţie prin ruperea unităţii sacramentale :

"Dar individualizarea practicii sacramentale ţine şi de alţi factori. Primul ar fi ruptura treptată în cursul Evului Mediu timpuriu a procesului iniţierii creştine. Această ruptură este legată de mai mulţi factori; de exemplu, modelul roman pe care se întemeiază liturghia imperială insistă pe rolul episcopului în iniţiere; absenţa acestuia, care nu poate fi la un moment dat în toate parohiile, va izola Taina Confirmării de dinamica iniţierii creştine; pesimismul augustinian cu privire la osândirea oricărui nebotezat va încuraja nerespectarea , ca măsură de siguranţă, a timpilor liturgici ai vechii iniţieri. Avatarele controverselor privitoare la prezenţa reală, ca şi suprimarea împărtăşirii laicilor din potir va produce la separaţia dintre Botez şi Euharistie. Ne vom găsi astfel într-un mod mult mai net decât altădată în faţa a trei Taine distincte în plus faţă de cele care nu sunt legate de iniţiere, ceea ce va conduce mai târziu la definirea unei teorii a Tainelor în general, fiecare din ele putând fi primită, în condiţii definite, de orice creştin în particular. Secvenţa comunitate- timp liturgic-iniţiere-preoţie încetează de a mai fi vie şi percepută ca atare" (Ghislain Lafont - O istorie teologică a Bisericii pg. 122)
http://www.librariasophia.ro/carti-O...an-so-126.html

Practica îmbisericirii pruncilor este o moştenire a eclessiei încă de la începuturile ei apostolice, şi nu avem niciun fel de dovadă scrisă sau transmisă prin predanie că primii creştini ar fi operat diferenţieri rituale pe criterii de vârstă... Dacă un prunc este apt fiinţial pentru a primi botezul, adică "îmbrăcarea cu Hristos" atunci va fi la fel de apt pentru a primi pecetea Duhului Sfânt prin Mir şi unirea desăvârşită cu Hristos şi Biserica Lui în Euharistie.

Întemeri scripturistice:

"Iar Petru a zis către ei: Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt." (Fapte 2:38)

"Şi auzind ei, s-au botezat în numele Domnului Iisus. Şi punându-şi Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit asupra lor şi vorbeau în limbi şi prooroceau." (Fapte 19:5,6)

Întemeieri canonice:


"Se cuvine ca cei botezaţi să se ungă şi cu cereasca Ungere (Sfântul Mir); căci acesta, fiind sfinţit prin rugăciuni şi prin chemarea Sfântului Duh, sfinţeşte şi pe cei ce se ung cu el şi‑i face părtaşi cereştii împărăţii a lui Hristos, dacă lenevirea vieţii şi răutatea faptelor nu ne vor îndepărta pe noi de ea." (Canonul 48 Laodiceea 343 e.n)

În Constituţiile Apostolilor prin Clement, text de referinţă pentru identitatea liturgică a Bisericii Universale, în capitolele VII şi IX din cartea a doua, este prescris în mod foarte limpede atât legătura indisolubilă dintre Botez- Mirungere-Euharistie, cât şi primirea acestora de către prunci. Cele două capitole recomandate sunt foarte lungi şi n-am timp să le copiez.

De asemenea, în Canoanele lui Ipolit Romanul găsim mărturia ritului protocreştin a iniţierii în Taina Bisericii, foarte apropiat de ritul practicat astăzi în unele Biserici Ortodoxe dintre care se evidenţiază, prin acurateţea urmării Tradiţiei, Biserica Ortodoxă Antiohiană.

Prin urmare, tatonarea arogantă şi ignorantă a lui Mihnea Dragomir (Ca in Rasarit s-a ajuns ca sa se faca Mirungerea imediat dupa Botez, asta stim...) n-are niciun temei, orideunde ai privi problema.