Cred ca ne invartim in jurul cozii. Exact aceasta delegare a presbiterilor de catre episcopi de a savarsi Mirungerea este ceea ce am numit inovatie rasariteana. Sa presupunem (de dragul ipotezei) ca, la inceput, in Biserica primara Mirungerea se facea astfel:
-mereu de catre episcop
-mereu imediat dupa Botez.
Comparand cu situatia de acum, observam ca apusenii (catolici) si rasaritenii (catolici si ortodocsi) au renuntat, fiecare, la una dintre cele doua: unii au mentinut "mereu de catre episcop" renuntand la "imediat dupa Botez", pe cate vreme ceilalti au mentinut "mereu imediat dupa Botez", renuntand la "mereu de catre episcop".
Intrebare: cum ati ajuns la concluzia ca primii au inovat si nu ultimii ?
Si in subsidiar: ce considerati mai important la o Sfanta Taina spre a fi mentinut: savarsitorul sau varsta savarsirii ei ?
|