Exista o limita mica intre normal si boala, dupa cum exista parti intunecate ale noastre, de care nu avem habar, nici nu gandim ca le avem... sunt ale noastre, trebuie sa ni le asumam. CAnd ies la suprafata spunem ca vin de la diavol... poate, dar de cele mai multe ori vin de la noi, din acel subconstient bine ascuns... nu stau acum sa povestesc despre constitutia tripartita a psihicului uman... Exista boli psihice, dar exista si cazuri de posesii. Daca am spune ca toate cazurile de tulburari psihice ( care au diverse cauze) ar fi cazuri de posesie, am cadea in greseala Inchizitiei.
Am avut o colega bolnava de epilepsie, care se manifesta inclusiv la slujbe. Toata lumea punea asta pe seama posesiei ei si se temea sa ii acorde primul ajutor. Ea avea nevoie de medicamente, de odihna si de un post mai putin riguros la care a fost supusa de duhovnicul ei care credea ca este posedata. A inceput sa creada si ea asta.
Astfel de atitudini fac foarte mult rau si consider ca este necesar un mare-mare discernamant pentru a afirma ca un caz este posesie sau tulburare psihica. Si nu vb doar de cazurile de posesie, ci si de alte tulburari pe care un preot ar putea sa le recunoasca. Un caz de .... sindrom maniaco- depresiv... pe care un preot ar putea sa spuna ca in starea de depresie, tristetea si ispita vine de la diavol, iar in starea maniacal, cine stie... poate fi o stare harica!!! Ei nu, sa ne recunoastem limita, si sa trimitem bietii oameni la specialisti atunci cand este cazul!!! Pentru ca nu stim cu adevarat cauza unei boli!
|