[cezar_ioan]

Nu prea inteleg ce acceptiune acorzi termenului de Revelatie.
Eu cred ca Pavel, de pilda, continua (participarea la opera fiintei si Fiintei numita) Revelatia.
Mai cred ca intreaga Traditie a Bisericii face aceasta. Cum altfel ar mai fi Traditia in perpetua germinatie si innoire? Sa innoiasca, ce anume? Si, mai ales, pe cine? Iarasi rupem Revelatia de persoane si Persoana?..... O facem document galbejit si aruncat pe-o masa?... Document sec de seminar? Curs de faculta?
E devenire crestina intru Fiinta, frate!... Rampa de lansare pentru visul pamantului catre Cer.
Nu e raport, nu e document, nu-i o poveste incheiata ci este roman-fluviu, roman-total, aflat in plina redactare. La care, poate, vei fi fiind si fratia-voastra colaboratore, macar cu un cuvant micut, cu vreun suspin...
Imi pare cu totul imposibil ca Dragostea lui Dumnezeu sa inceteze a-si mai reinnoi continuturile si formele!... Chiar si "contractul"! (nu simti cum Domnul, etern parinte-bun si vesnic-iubitor, reinnoieste contractul Lui cu noi, muritorii si pacatosii? Nu-L simti cum face nesfarsite concesii, mereu, tainuind parca articol peste articol si reintregind altele, mereu, intretesind lacrima dragostei printre genele ochilor nostri miopi, printre ifosele respirarilor noastre tuberculoase?) Au oare nu resimti cum Domnul negociaza dumnezeieste cu noi si pentru noi?........

Daca prin Revelatie numesti Decalogul, Profetiile, Predica de pe Munte si celelalte momente sfinte ale Lucrarii mantuitoare a Domnului, atunci sunt inclinat sa capat un oarecare acord. Ca vad ca le vezi drept texte, vai (vechea noastra disputa privind conceptul de "invatatura", fie ea si "dreapta")... Nicidecum relatie vie, of. Nicidecum aventura existentiala si ontologica in care risca ambii parteneri...

Biserica, insa, nu este un depozit inchis al Revelatiei, nu e un sertar cu cheita ascunsa in buzunarul vreunui sfant, oricare ar fi el, chiar Apostol, ci un cuibar germinativ necontenit, in vecii vecilor. Un foc reinnoit si mereu potolit (bland, care izvoraste bland) al Dragostei.
Asa incat, o baba surda din Biserica imi pare partasa la noi, minunate si de nespus lumini in statu nascendi ale Revelatiei.