domnule, spunea cineva (intr-un indreptar de spovedanie am citit) ca degeba te impartasheshti shi spui pacatele doar ca sa tzi le aminteshti iar daca nu o faci asha cum trebuie, adica la marturisire fara rushine shi fara frica, dar atat inainte cat shi dupa marturisire sa tzi seama de marturisire shi de Hristos cu inima franta cu suflet rushinat cu duh despietrit cu tot cugetul smerit shi cu toata osindirea pacatelor facute dar fara a te osandi pe tine insutzi ci luind aminte la tine cu cercetare shi cu parere de rau shi rugaciune shi strigat de ajutor daca itzi vine repetarea pacatelor, deci atunci intr-adevar degeba te impartasehshti des sau te marturiseshti ca o faci spre osandire de sine shi o faci ca shi pacatoshii care nu vor sa se schimbe care ishi trambitzeza pacatele la toata lumea shi le shi fac cu nerushinare in vazul tuturora shi mai se shi lauda cu ele... Deci impartashirea deasa e foarte buna cu conditzia sa nu fie doar un obicei, un tipic, in sensul ca shtim ca trebuie sa ne impartashim de doua sau mai multe ori pe an shi ascultam asta doar ca pe o sarcina dar fara sa ne ocupam intr-adevar intre acestea de a ne pocai efectiv, a ne smeri cugetul... sigur ca in orice conditzii s-ar putea sa ne fie de folos dar de ce sa nu o facem asha cum ne spun parintzii ca ne este spre folosul sufletului shi al trupului dar shi al cugetului shi duhului nostru... acuma nu shtiu cine a scris acel indreptar dar shi eu de acolo am citit de cateva zile, ca habar-naveam shi ma duceam la spovedanie asha ca la un fel de:
-cu ce ai greshit?
-cu asta, asta, ... cu asta
-sa te ierte Dumnezeu shi tot ce mai zicea preotul...
iar apoi odata scapat de nenorocirile din conshtiintza shi suflet, fiind ca nou, imi aduceam abea peste un an aminte sau mai multzi shi doar inainte de spovedanie incercam sa vad cam cu ce am greshit intre timp, dar atitudinea mea fatza de viatza shi fatza de obiceiurile mele ramanea in marea cam aceiashi...
deci spuneam, ma ierta, dar in mine nu reusheam sa schimb nimic... fiindca nici nu aveam habar ca ar cam trebui sa schimb ceva... deci bine ca am citit acel indreptar care spune ca aceasta taina are alte sensuri shi se face altfel de cum imi inchipuiam eu pana nu demult....
shi am impresia ca shtiu ce inseamna impartasanie deasa... poi inseamna cred ca sa mergi la Biserica Duminica sau altadata exact in starea in care atunci mergi la spovedanie shi impartashanie chiar daca efectiv o faci doar de 2-4 ori pe an, shi la fel sa vi de la Biserica tot ca shi cum ai merge la spovedanie... shi am impresia ca asha tzi-ar putea fi cuadevarat de folos... shi cred ca ar trebui sa shi traieshti cu cei ce se spovedesc, poi ce nu mai sunt acolo altzii care se spovedesc mereu? deci daca altzii o fac tu macar trebuie sa traieshti ca shi cum te-ai spovedi shi tu... shi poate ca asta inseamna ce ne cere Hristos cand spune prin parintzi "spovedanie deasa" ...
|