Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Deci, BOR este Biserica celor 6 Taine.
|
Având în vedere că ceea ce a postat Cătălin de la Schmemann este în consonanță cu ceea ce ai postat dumneata de la sf Ciprian, că practic este vorba de același lucru spus însă cu alte vorbe, remarca dumitale este pe lângă realitate.
Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Se observa Traditia Apostolica: savarsitorul Tainei este episcopul. Dar rasaritenii, din dorinta de a practica pedomirungerea, au facut ca aceasta Taina a unitatii Ecclesiei sa fie savarsita de popa din cartier.
|
Dacă s-a săvârșit botezul copiilor, atunci nu este nimic în neregulă cu Mirungerea după botez. În perioada primară inițierea creștină se făcea în general la o vârstă mai mare; se vede acest lucru atât din lucrările sf Ambrozie, ale sf Chiril al Ierusalimului sau ale sf Vasile cel mare. În catehezele mistagogice ale sf Chiril al Ierusalimului este clar arătat că Mirungerea are loc după Botez, iar Ioanna a dat în postarea #566 un citat dintr-o cateheză mistagogică, cateheză din care se vede clar că Mirungerea sau Ungerea cu Duhul Sfânt avea loc după Botez. Așa că din vreme ce s-a putut administra Botezul copiilor, nu poate exista în realitate o piedică pentru administrarea Ungerii cu Duhul Sfânt, chiar dacă este vorba despre copii. Mihailc și delia31 au adus și ei argumente clare în favoarea practicii răsăritene.
Ungerea cu Duhul Sfânt în Biserica Ortodoxă nu este propriu-zis săvârșită de preot ci de episcop, pentru că Mirul este sfințit de episcop pentru ca apoi noul botezat să primească ungerea cu Duhul Sfânt și să devină creștin. După cum a citat și Ioanna, sf Chiril consideră că numai după Ungerea cu Duhul Sfânt noul membru poate fi numit creștin.
“Dupa ce ati fost învrednicti de ungerea cu Sfântul Mir, va; numiti crestini; acum renasterea voastra este întarita si de numele ce-l purtati. Într-adevevar înainte de a fi învredniciti de acest har,propriu-zis nu erati vrednici de acest nume, ci erati doar pe cale de a ajunge crestini” (cateheza a III-a mistagogică)
Este de reținut însă că atât Catehezele sf Chiril, cât și Cuvântările sf Vasile cuprinse în "Despre botez", precum și cuvântările sf Ambrozie cuprinse în lucrarea "De Mysteriis" presupun că tainele de inițiere aveau loc toate la o vârstă a înțelegerii; că Biserica practica practica tainele de inițiere și la copii fără prea multă înțelegere asta este altă socoteală.
Vechimea practicării ungerii cu Duhul Sfânt prin intermediul Tainei Mirungerii arată vechimea venerabilă a acestui mod de a săvârși Taina, și arată că Taina era astfel săvârșită și în cazul celor care aveau înțelegere, nu doar în cazul copiilor sau pruncilor. Dacă Taina ar fi fost distribuită doar de către episcopi, atunci ungerea cu Sfântul Mir ar fi devenit nenecesară. Chiar folosirea Mirului la administrarea Tainei arată logic că putea fi "săvârșită" de preoți încă din acea vechime, dat fiind că sfințirea Mirului era făcută de episcopi. Prin urmare nu este și nici nu poate fi o greșeală "săvârșirea" ungerii cu Duhul Sfânt prin Mirul sfințit de episcopi.