[leonte]

Cum am inteles eu folosul dogmei si felul in care s-a asezat dogma, de catre sfintii parinti, prin calauzirea lui Dumnezeu.

1. Varsta lumii, facerea si anii. "Caci o mie de ani intaintea Ta, sunt ca ziua de ieri care a trecut si ca straja noptii."
Sfanta scriptura nu este letopiset de istorie. Desi se prezinta si unele evenimente, marturii istorice, acestea sunt usor vadite de celelalte. In mare, continutul Sfintei Scripturi este Adevarul revelat, iar scopul este lepadarea cailor intunericului si apropierea de Dumnezeu. Deci a cauta sa folosim Sfanta Scriptura in scopuri de studiere a materiei si a vremelniciei, este a parasi rostul pentru care Duhul Sfant a inspirat profetii si teologii.

2. Randuiala bisericeasca. "Asezarea ta in liniste sa fie cu dreapta socoteala!"
Pentru a pricepe felul in care traiau si se organizau crestinii cei botezati de apostoli si preotii hirotoniti de apostoli, avem neoie in primul rand sa citim Faptele si Epistolele, dar si unele scrieri din vietile sfintilor. Pe vremea cand eram frate incepator, mi-a ramas in minte o istorisire din proloage, despre un sfant care se ducea ca rob la casele paganilor bogati, dar dupa cateva luni, un an, reusea sa ii aduca la cunostinta Adevarului. Nu mai stiu numele, nici data, dar mi s-a lipit de inima felul in care a inteles smerenia. Adica nu era smerit de dragul smereniei sau pentru ca ii poruncise cineva. Ci a reusit sa faca din virtutea aceasta o virtute lucratoare. Sa te faci rob, sclav, doar pentru nadejdea ca intr- buna zi vei izbuti ce ti-ai propus... Mare lucru!!! Fara sa fi inteles taina vietii si a mortii, nimeni nu ar putea sa faca astfel de gest.

Odata ce s-a terminat prigoana si Biserica a inceput "a se aseza", era nevoie de o randuiala comuna. Care va sa zica, la inceput s-a raspandit esenta mesajului, nefiind conditii pentru altare, studii teologice si alte asemnea. Esenta mesajului nu este alta decat, "Mila si nu jerfa voiesc!" Dar orice om care iubeste, nu se supara sa se jerfeasca, caci jertfirea este desavarsirea in iubire. Deci, de acum, trebuia sa se puna o randuiala in felul in care isi manifestau iubirea de aproapele si o randuiala dupa care sa ne ducem viata in Hristos. Astfel au urmat sinoadele ecumenice, care se organizau pe masura ce apareau intrepretari gresite ale poruncilor sau chiar abateri de la Adevar. Dar sunt convins ca sfintii parinti nu au cautat niciodata sa faca din asezamintele lor pricina de galceava sau de dezbinare.

Istoric si faptic Dogma a luat fiinta dupa ce mesajul Iubirii lui Dumnezeu pentru noi a fost suficient de bine raspandit, iar nu inainte. Iubirea nu s-a dobandit prin dogma. Nu dogma a creat iubirea, ci iubirea a creat dogma. Acest fapt, sine qva non, il putem gasi in cele mai simple dintre exemple, pe intelesul tuturor. Daca eu merg in casa la o ruda, iar omul are o randuila a incaltarii si a descaltarii, sau a hainelor in cuier, alta decat a mea, oare ma voi tulbura, sau voi cauta eu sa ii schimb randuiala? Ci dimpotriva, iubindu-l, voi cauta sa imi arat parte din iubire prin supunere si voi primi randuiala lui. Deci, pentru a nu exista pricina de contrariere, de stupoare, mergand cineva dintr-un loc in altul, s-a facut randuiala pe care o mostenim si noi astazi.

3. Despre marea schisma
Dincolo de ceea ce se stie in folclor, "negocierile" dintre parti, inchiate cu tragicul deznodamant, nu au durat doar cateva ceasuri sau cateva zile, ci este vorba despre ani. Ceea ce noi astazi spunem despre catolicism in "doua vorbe" aruncate cu dispret, atunci au avut loc framantari de nedescris in sufletele celor ce au participat la evenimente. Pe de o parte se disputa continuitatea asezamintelor celor 7 sinoade, pe de alta parte era in joc chiar esenta crestina "ca ei sa fie una cum si Noi una suntem". Nu voi spune mai multe, intrucat imi lipsesc multe informatii care sa fie si din surse nealterate, pe care le consider esentiale ca sa pot trage o concluzie. Cert este un singur lucru, doi oameni simpli care il iubesc pe Hrisots, unul din Brazilia si altul de la... Iasi, nu sunt lasati sa fie una. Din acest motiv socotesc ca nu trebuie sa consideram oblonul tras si discutia incheiata.

4. Despre initiativlele ecumeniste
Daca ecumenismul ar insemna ca mai multi cardinali si episcopi s-ar imbratisa si ar plange fiecare, unii pe umerii celorlalti, precum ar face doi frati care au fost despartiti de la nastere si acum s-au intalnit, atunci si eu as cauta sa fiu martor si participant la un astfel de eveniment. Din pacate insa, vazand felul in care este aplicata dogma in Biserica, stiind si istoricul intunecat al Vaticanului, vazand cum rationalismul devine criteriul esential in cantarirea chestiunilor spirtuale, duhovnicesti, imi este greu sa cred ca este vorba despre scenariul pe care l-am enuntat mai sus. Imi pare mai mult ca este vorba despre un tratat de pace impus la fianul unui razboi mondial, in care sferele de influenta isi dau mana pentru poza de protocol, dar in drum spre casa se pizduiesc (sa-mi fie cu iertare, dar n-am gasit alta potrivire). In aceste conditii este clar ca nu vorbim despre vreo impacare, caci impacarea intre frati incepe prin iertare, iar iertare fara de iubire nu exista.