Citat:
În prealabil postat de fallen
In alta oprdine, ce facem cu cei vii din familiile noastre care doresc sa fie incinerati, chiar daca stiu ca nu li se va face slujba? Le respectam ultima dorinta, sau facem cum stim ca e bine?
|
Le respectam ultima dorinta. Asa cum am vrea si noi ca ultima dorinta a noastra sa fie respectata, de catre cei noua urmatori.
Trebuie sa deosebim intre pacate intrinseci, care sunt pacate prin insasi natura lor oricare ar fi intentia, si pacatele prin rea intentie. Incinerarea NU este un rau intrinsec. Nu e ca si cand ultima dorinta ar fi sa curvim, sa furam ori sa avortam. Lucru pe care nu ar trebui sa-l facem, chiar daca intentia ar fi laudabila. Ci este ca si cand tata ar fi musulman si ne-ar cere noua, copiilor, sa-i punem semiluna pe piatra de capatai. Ce vom face, nu o vom pune, zicand ca acela e simbol necrestin, sau o vom pune, din respect pentru cel plecat si ascultand de porunca a patra ?
Deci, cand cineva ne cere cu limba de moarte sa fie incinerat, vom incerca mai intai sa-l convingem sa isi schimbe hotararea, aratandu-i ca nu asa a fost inmormantat Domnul nostru, nici cei Lui urmatori si ca acesta e obicei paganesc. Ii vom mai vorbi de detaliile absolut terifiante, sinistre, ale incinerarii, care e departe de a fi ceva simplu si igienic asa cum isi imagineaza cei care nu au vazut in viata lor o incinerare. Acest tip de argument are uneori putere mai mare de convingere decat cele dogmatice sau cele de pietate fata de un om care nici nu prea crede, nici nu prea e in legatura cu sfintii.
Dar, daca staruie in hotararea lui, atunci mai bine e sa o respectam decat sa facem invers decat ne cere.