SUFERINȚELE
Întoarcere la făgas
De multe ori, gospodarii din vreun sat în loc să meargă pe drumul cuvenit, o iau, fie cu piciorul, fie cu căruta peste câmp, trecând peste lanuri și hotare.
Stăpânii locului încălcat s-apucă si fac sant, dar oamenii trec si asa. Pun atunci spini si scaieti, si nu mai trece nimeni. Se duc toti la drumul cuvenit.
Asa si cu suferința omenească.
Dumnezeu vrea să mergem pe cărarea Lui, cea cuvenită, dar noi o luăm "peste câmp", adică facem fărădelegi. Atunci el sapă în calea noastră un sănțulet de suferintă, pe care noi îl trecem lesne. Sapă unul mai măricel, dar noi îl trecem si pe acela. Atunci ne aruncă în cale spinii si ghimpii suferințelor si noi vedem calea cea bună si ne întoarcem la ea.
|