[cristiboss56]

Sfântul Teofan spune trei lucruri despre rugăciune:

Întâi, rugăciunea înseamnă să stai înaintea lui Dumnezeu. Rugăciunea este mai mult decât vorbire cu Dumnezeu, este slujire lui Dumnezeu, este o legătură, este o întâlnire personală cu Dumnezeu. Deci rugăciunea înseamnă a fi în prezenţa lui Dumnezeu şi a te desfăta de El.

În al doilea rând, Sfântul Teofan ne mai spune că rugăciunea înseamnă ,,să stai înaintea lui Dumnezeu cu mintea în inimă”. Să fim prezenţi lui Dumnezeu nu numai cu mintea, ci mintea să coboare în inimă, spre a fi deplin prezentă Domnului. Hristos nu trebuie să rămână în minte, acordându-I-se doar o atenţie rece, ci El trebuie să coboare în inimă, unde simţindu-I prezenţa, să Îi dăruim voinţa noastră. Adeseori, când se roagă, călugării îşi înclină capul spre piept, arătând prin aceasta ce se întâmplă în rugăciune, adică faptul că mintea coboară în inimă.

Şi, nu în ultimul rând, Sfântul Teofan spune să ,,stăm înaintea lui Dumnezeu, necontenit, zi şi noapte, până la capătul zilelor noastre”, cu alte cuvinte, rugăciunea să devină principala şi necontenita noastră lucrare, care să ne pătrundă întreaga noastră existenţă.