Am asistat si eu la o slujba in biserica sus-mentionata si intradevar este impresionanta credinta acelor oameni surzi si totusi atat de receptivi.Un preot tanar se ocupa cu limbajul mimico-gestual si facea o treaba excelenta pt ca ii mai ajuta si pe cei care cantau,mai cu un semn,mai cu o privire blanda.Ce mi-a placut la acei oameni atat de vii era ordinea si atentia de care dadeau dovada si in plus cred ca asistau constant pt ca mi-au dat impresia ca fiecare isi stia locul,erau de toate varstele,o lume a lor,cred ca erau fericiti si sa fie acolo si pt ca erau impreuna,intr-un act de credinta.Foarte frumos si mare lucru ca au si ei un loc al lor intr-o lume parca tot mai rea.