Sfintenia Bisericii
"Prin firea sa Dumnezeu-omeneasca, Biserica este, fara indoiala, un organism fara asemanare in lumea pamanteasca. In aceasta fire a ei este si sfintenia ei. De fapt, ea este atelierul Dumnezeu-omenesc al sfintirii oamenilor si al sfintirii, prin oameni, a celorlalte zidiri. Ea este sfanta ca trup Dumnezeu-omenesc al lui Hristos, caruia Insusi Hristos Ii este cap fara de moarte iar Duhul Sfant ii este suflet fara de moarte.
Dar este o realitate evanghelica in cursul istoriei: Biserica este plina si preaplina de pacatosi. Nu cumva aflarea lor in Biserica micsoreaza, vatama, desfinteaza sfintenia ei ? Nu, nicidecum si in nici un fel. Fiindca neimputinata si neschimbata este sfintenia Domnului Iisus-Capul ei, si a Duhului Sfant sufletul ei, si a Dumnezeiestii ei invataturi, si a Tainelor ei, si a faptelor ei bune. Biserica ii rabda pe pacatosi, ii acopera sub aripile ei si ii invata, ca sa-i trezeasca si sa-i indemne la pocainta, la insanatosire si schimbare la fata duhovniceasca; iar ei nu impiedica Biserica sa fie Sfanta. Numai pacatosii nepocaiti, care se indaratnicesc in rau si in rautatea cea de a sa voie luptatoare impotriva lui Dumnezeu, sunt indepartati din Biserica, fie prin lucrarea cea nevazuta a judecatii Dumnezeiesti, pentru ca in felul acesta sa fie pazita sfintenia Bisericii. Scoateti afara pe cel rau dintre voi insiva (I Corinteni 5.13) - Sfantul Iustin Popovici
|