Citat:
În prealabil postat de cezar_ioan
Pe vremuri cuviosii se retrageau la isihie. Care insemna, mai intai, pur si simplu tacere. Intrerupta doar, cand si cand, de vreun suspin...
|
Vezi tu, cuviosii acestia gustasera un pic din Dumnezeu, gasisera deja un strop din comoara, de, asa cum spune si Hristos in pilda, au vandut toata averea lor pentru acea tarina (Matei 13:44)
Citat:
În prealabil postat de cezar_ioan
Tandretea, soapta, suspinul, delicatetea sunt insusiri tot mai mult respinse in lumea de azi, unde domina urlatul isteric si porunca stapanului catre sluga lui.
Desigur, in cultura claxonului si a galeriei lui Gigi, unde barbatul macho isi etaleaza bicepsii si euroii, femelele si yachtul, unde educatia scolara incepe la 7,30 cu racnete pe care le-ar invidia pana si imblanzitorii de tigri, se cuvine desigur sa strangem din dinti inclusiv la rugaciune.
Prea multi decibeli, omoara taina. Omul. Sufletul.
|
Vezi, aceasta este frumusetea: este exact acelasi lucru ca in exemplul anterior, numai ca privit invers: ei sint surzii, care nu aud soaptele, nu au gustat suspinul si de aceea nu il aud, nu inteleg delicatetea pentru ca nu aud semnificatia - oare noi, astia de ne dam crestini, deci urmatori, robi, slugi, slujitori ai (voii) Lui Hristos, oare noi astia care am primit de la El bogatia de a gusta crediinta (de ne credem atat de ortodocsi practicanti), oare putem noi sa ne coboram la nivelul celor ce nu au (gustat) aceasta bogatie, oare putem sa vorbim pe limba lor, chiar daca asta inseamna ca va trebui sa suportam acei (prea) multi decibeli ca se auda pina la urechile lor si sa auda si ei?