Oare este chiar atât de rău să ai o carieră? Cred că este o chestiune de priorităţi: să nu uităm să-L punem pe Dumnezeu pe primul loc, apoi ar trebui să fie familia şi apoi cariera. Mi se pare de bun simţ ca mama să aibă timp pentru copii. S-a mai scris că de fapt ambii părinţi ar trebui să aibă timp pentru familie. Ce te faci însă în ziua de azi când serviciul îţi ocupă tot mai mult timp? Din ce să trăieşti? Există garanţii că un serviciu modest înseamnă şi un timp de lucru normal, sau redus? Aţi alege un serviciu mai prost plătit pentru a avea mai mult timp liber? Cu cât mai puţin plătit? Dar dacă îţi place ce faci la serviciu, singurul impediment fiind timpul de lucru prelungit? Ai schimba locul de muncă pentru a nu fi numit carierist(ă)?
Neavând copii, deocamdată, vorbesc ipotetic. Sper ca Dumnezeu să îmi netezească calea astfel încât să am şi copii, şi un echilibru între viaţa de familie şi carieră.