Citat:
În prealabil postat de leonte
Dar nu este astazi acea zi...
|
Bun. Probabil ca nu e pentru nici unul dintre noi.
Si ce facem, in acest caz? Aici e intrebarea.
Cum sa facem sa nu-L mintim pe Domnul, cred ca ne intrebam cu totii.
Si cata vreme stim ca Il mintim, de fapt, zilnic, prin insasi viata noastra plina de caderi si compromisuri, oare nu avem ca unica solutie efortul de a ne deprinde cu Biserica?
E oare o solutie sa insiram toate neajunsurile (oare Domnul nu le cunoaste, mai trebuie sa le exprimam noi neincetat? Nu ajunge cate o observatie din cand in cand?) si sa ne facem mintea varza si inima ghiveci pentru neregulile din jurul nostru? Oare nu ne umplem asa de tot duhul deznadejdii? Rupti de turma, de orice incredere si speranta, unde vom ajunge?
La protestanti, spuneai...
Bun si-acolo! Dar fara de ura sau mari resentimente in spate, fara aceste otravuri intrucat, din cate cunosc eu, protestantii pun pe primul plan dobandirea bunatatii si a pacii sufletesti. N-or fi ei crestini adevarati, dupa unii, dar prosti nu sunt ca sa nu priceapa ca fara pace si fara bunatate omul nu poate trai omeneste. Darmite sa se mai si mantuiasca.
Asadar, eu cred ca oriunde am merge, fie si sub pamant, ne vom confrunta cu aceeasi realitate inevitabila: alcatuirea noastra sufleteasca, obisnuintele noastre, sentimentele, cugetul, caracterul s.a.m.d.
Dezamagirile noastre, oricare ar fi ele, pot fi intampinate ca pe un prilej foarte bun pentru a ne intelege mai bine alcatuirea. In definitiv, asta si voim: sa cunoastem cine suntem, pentru a sti ce sa facem mai departe, spre binele nostru si al semenilor.
Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu!
P.S. Uite, eu te-as ruga ceva: ziceai ca ai fost pe Athos, ne-ai povestit deja un moment foarte frumos pe care l-ai trait langa monahii care ingrijeau piciorul rupt al motanului cu niscaiva apa calda... E un moment foarte frumos, plin de talc. Ce-ar fi oare, daca, trecind peste supararea mare ne-ai povesti si alte experiente prin care ai trecut pe Athos? Poate gasesti tot lucruri frumoase, momente simple de viata pe care le-ai surprins in calatoria ta. Trebuie sa fi fost frumos!
Ma gandesc ca asta ne va face bine si noua si tie. Facind o incursiune in memoria acelui timp nobil, nadajduiesc ca te vei mangaia si ca vei gasi intarire sufleteasca si un strop de pace. Cata vreme acele lucruri sunt inca vii in tainitele sufletului tau, de ce nu te doftoricesti cu ele, scotindu-le la iveala?
Mai povesteste-ne! Mie unul mi-a placut foarte mult episodul pe care l-ai evocat. Mi-a facut bine...
Te rog frumos, frate, mai povesteste-ne si lasa amaraciunea sa plece pe drumurile ei!
Daca se poate, pe un alt topic, unul nou sau altul mai potrivit. Intrucat aici e, totusi, un topic despre
Parintele Arsenie Boca. Eventual, daca ai cules din Athos marturii despre Parintele, de la cei care l-au cunoscut, ar fi minunat sa le auzim si noi!