:):):) o alta povestioara :rolleyes:
Dupa ce a terminat de spovedit un credincios, parintele Ioan l-a īntrebat:
- Tu, cānd te rogi lui Dumnezeu, Īl minti?
- Cum sa Īl mint, parinte?
- Īn timpul Sfintei Liturghii, de exemplu, cānd se cānta Heruvicul: "Noi care pe heruvimi cu taina īnchipuim...", mintea ta e la rugaciune sau participi la slujba doar cu gura? Īti silesti mintea sa fie atenta la rugaciune? Sau cānd se cānta: "Pe Tine Te laudam...", Īl lauzi īn inima ta pe Dumnezeu?
- Parinte, slujba este prea lunga, nu pot fi atent la toata. Cāt pot, stau atent, cāt nu, īmi las mintea sa alerge. Cānd se cānta "Aparatoare Doamna...", cānt si eu cu ceilalti. Dar nu īi aduc Maicii Domnului multumiri pentru biruinta. Care biruinta? Care multumiri? Repet si eu, asta e tot ce pot sa fac.
- Rau faci. Trebuie sa īncerci sa īntelegi ceea ce cānti. Unde nu īti e clar, īntreba-i pe altii. Daca nu te pot lamuri nici aceia, atunci vino la mine.
- Dar parca am citit ca important este sa rostesc rugaciunea, chiar daca nu īnteleg ce spun.
- Nu, este mai important sa rostesti rugaciunea decāt sa nu o rostesti. Dar este mai important sa īncerci sa īntelegi ce rostesti. Papagalii nu se māntuiesc, nimeni nu se māntuieste repetānd īn mod mecanic rugaciuni. Rugaciunea trebuie facuta cu convingere, cu credinta. Si ce credinta poti avea cānd nu īntelegi ce spui? Omul nu e un magnetofon care repeta rugaciuni, omul este o fiinta pe care rugaciunea īl uneste cu Dumnezeu. Numai aceasta este rugaciune.
:):)
|